Jan 12, 2007

Mama ei de macro

Ma simt ca un copil mic care e tarat fortat de mana maica-sii si care abia topaie ca sa tina pasul cu ea.

1 comments:

Anonymous said...

Am vrut sa te critic. Doream cu disperare sa o fac. Aveam un frig in mine care mi-o cerea sa o fac. Cine e fetita asta alintata si ce vrea? Chiar crede ca viata e un vis colorat cu aroma de scortisoara...pare un film pe care l ai vazut recent. Vroiam sa fiu caustic, sa acuz, sa jignesc... sa ma descarc. Si in furia mea oarba m-am gandit la ce ma ajuta. Ai avut o copilarie "mirabolanta" extaz si fericire, si acum esti nevoita sa lasi caldura (mamei, plapumei, pisicii) pt raceala de la macro. Patetic, pueril, infantil..vroiam sa scandez intr-o lunga lista de adjective. Si aici m-am oprit. Reciteam iarasi si iarasi paragrafele tale si incercam sa storc o noua critica din cerbel/tastatura. Mi- e frica sa ai dreptate...ar insemna ca ma-nsel si viata e tare amara cand te ai inselat, mai bine sa uiti, sa ti anesteziezi creierul pana la dementa, pana esti incapabil a mai gandi/simti. Toti simtim aceeasi tristete a trecerii intr-un fel sau altul indiferent de ce ochelari purtam in viata. M-ai facut sa ma simt ca Midas, inconjurat de averi si incapabil sa ma bucur de ele. SI totusi viata nu e asa roza . te urasc sincer sau poate ma urasc pe mine. nu stiu... [G]