Dec 6, 2011
e miezul zilei aici si intunecat incat in mod sigur as aprinde farurile. ploua nici mocaneste, nici in ropote, ci suficient cat sa te ude pana la piele daca nu esti impermeabil in drumul pana la cateva intersectii mai incolo. vantul reuseste sa clatine teiul plantat de taica-miu cand era copil, in spatele casei. oameni infofoliti alearga de sub o streasina sub alta, cu ochii mijiti si umerii ridicati, sistem de aparare instinctiv.
iar mie, imi vine sa iau pelerina a carei gluga nu-mi ajunge pana pe frunte, sa ma urc pe bicicleta si sa o tai prin padure, spre scoala. sa stau la un semafor pitic, a 4a in sir, sa-mi miroasa a sarat si a verde si sa-mi rasara din senin zambete blonde. mi-e foarte dor de dk.
Subscribe to:
Posts (Atom)
