JouJou

like :):):)

nu mi-au mai ars asa obrajii de la admitere si nu mi-au mai tremurat asa genunchii de la examenul de sofat. nici mana pe mouse...nu staim ca poate face asa flip flopuri. ma uitam in ochii juriului si jur ca daca ar fi schitat cea mai mica incruntatura in secunda urmatoare as fi fost lata pe jos.

si fetzele zambarte din sala, si zumzetul de la final.

apoi, dezumflarea de dupa anuntarea castgatorului. si dupa...jur ca asta a contat mai mult decat 71342 de premii " o mentiune speciala pentru creativitate, pentru echipa 5....ati fost atat de buni incat v-am suspectat ca v-a ajutat cineva din exterior"

si discutia de afara, dedicatia de pe diplome si incurajarea...osim, inregistrati, vindeti...

zambeam asa de larg in autobuz incat se uita lumea la mine. acasa - nimeni. topaiam atat de tare vorbind la telefon, ca a urcat bunica-mea la mine, sa vada daca nu au intrat hotii.

iar acum.... :) advertising space!

a! si feedbackul migdalei, pe tema individuala " o idee care mi-a placut mult, pacat ca nu a fost implementata. cauta-ti un art si vino"

"doar 19 ani?! pai ai tot timpul. hai! "

Paturile suprapuse o sa-mi fie mereu simpatice. Fac cu ochiul, complice. Imi amintesc de tabere, de cucuie zdravene, de fratele pe care nu l-am avut niciodata, iar acum, de camin.

Nu mai are rost sa ma pacalesc ca sunt Marry Poppins.

In primul rand, nu am joia libera. Joia mea e de fapt opusul a tot ceea ce inseamna liber. Si mai nou si vinerea a inceput sa fie o joi.

In al doilea rand, nu-mi iese treaba cu umbrela. Ieri, aratam ca un paratraznet cu 4 din 7 bare metalice dezvelite din fasul umbrelei si indreptate spre cer, cu sosetele murate si in mana cu schitza pe o hartie cu patratele, pe care nu puteam studia decat fenomenul difuziunii cernelii in apa.

Nu sunt nici Dorothy.

Una pentru ca nu am pantofi rosii. Asta nu conteaza asa de mult, pentru ca pun pariu ca Vrajitorii sunt daltonisti. Altfel de ce o tot tin cu smaraldul si rubinul?

Si fiindca oricat am incercat sa-mi lovesc adidasii unul de altul, nu a aparut nici o idee geniala de spot.

Nici macar Gretlel.

Pentru ca nu reusesc sa-i dau drumul lui Hansel din cuptorul vrajitoarei.

As vrea sa inchid usa gandurilor mele pentru ca s-a facut curent. Sa le sortez , cuminti, dupa culoare si miros, dupa lungimea cozii, dupa forta cu care se tin de mana. Sa am un detector performant care sa bipaie ascutit cand descopera ganduri-imprumutate, sa le scoata pe urechi si eventual sa le inapoieze posesorului. Sa ramana numai gandurile mele, creponate sau proaspat baite, cu pistrui sau cu riduri, raraite sau peltici - ale mele. Sa stiu ca fac doar ce-mi spun ele, doar ce-mi spun eu.

Walt Disney 's aim in life was "to make people happy".
Bill Gate's goal was to "earn as much as possible".

Which is mine?

la multi ani, Pi!

Intersectia Dacia cu Eminescu. Zona in lucru.
Eo catre politist :"Nu va suparati, unde e statia 135-ului?"
Politistu: "Ia vedeti, nu scrie acolo? Cititi pe plachie! "

ics: vad ca au. negru sau verde ?
eo: nu mi place ceaiu verde. cand e fierbinte are gust de ulei de peste
ics: ulei de...peste? exista asa ceva?
eo: nu stiu. chiar daca nu exista, ceaiul verde cald are gust de ceva ce-mi imaginez eu ca ar fi ulei de peste.

Nu pot sa recapitulez, sa ascult muzica, sa vorbesc coerent, sa trec pe verde, sa-mi inchid telefonul, sa fac adunari elementare inainte cu putin timp de un test. Dar ma perfectionez. Tin minte ca anul trecut abia dupa ce am dat simularea la fizica am vazut ca daramasera chioscul din capatul strazii si ca abia mult dupa admitere am observat sticla gonflabila gigantica de Cola pusa deasupra blocului din "piata Romana, numarul 9".

Asa eram si inainte de colocviul la drept, cu mica exceptie ca afara era vreme de furtuna, care mie imi incarca inexplicabil bateriile. Adevarul e ca am avut nevoie de cel putin un Duracell, fiindca am asteptat 2 ore subiectele care veneau la pachet cu proful. De sus, din amfiteatru, aveam o perspectiva foarte buna asupra intregii serii. Atunci mi-a sarit prima data in ochi o tipa care se tot agita, cu zgomot, intra si iesea in sala, dadea ultimele stiri despre profesor, auzite de te miri pe unde, pe tonul unei adevarate sefe (de santier). Imi parea o gaina proaspat ouata, care se cufureste in pamant neplouat, ridicand tot praful din jur. Cotcodacitul ei nu era acompaniat de nici un cocos. ( Oricum nu am inteles niciodata de ce se baga cocosul sa anunte si el cand a ouat gaina. Parca job-ul lui era ala de desteptator).

A doua oara, tot din multime mi-a atras atentia cu un ras teatral, cu tot tacamul: dat capul pe spate, decibeli peste pragul limita urmat de o rapida scrutare a auditentei pentru a vedea efectul produs.

Ei, acum parca am mustati cu senzor pentru ea si de cate ori o vad, mi se zburleste coada si arcuieste sira spinarii. Invariabil. Si ea, saraca, nu mi a facut practic nimic. Ma simt rea si cu idei preconcepute, pentru ca pana la urma poate ca este o persoana chiar ok. M-am gandit: singurul mod sa ma tratez de antipatie e sa o cunosc. Asa ca, data viitoare cand o vad , gasesc eu ce sa i zic :

"Nu te supara, e coada la baie?"

Stiai ca albastru intens pe pleoape nu se potriveste cu buzele rosu aprins?
adica, cu voce tare :
" Vezi ca ti s-a intins fardul aici, la ochi, mai bine il stergi si dincolo."

Pot sa ma tin dupa tine, cand ii calci pe ceilati in picioare ca sa prinzi loc in fata la micro?
adica:
"Vrei sa iti tin geanta, ca sa te strecori mai usor sa prinzi loc si poate sa-mi opresti si mie?"

De unde stii? Da?! Fa cunostinta cu prietena mea, sefa de serie. Omul cu informatiile. Beat this!
transpus in:
"Uite, daca vrei sa afli mai multe, te prezint eu sefei de serie."

Cand ti se spune ca vei avea profesor pe cineva cu numele de Chiratza si nu la orice materie, la contabilitate, imaginatia incepe sa pedaleze mai repede,ba chiar ia si mainile de pe ghidon.

Vezi o femeie gheboasa, sfrijita, cu zbarcituri adanci,intre care s-au cuibarit mirosul de naftalina si resturile uscate ale unui sapun floral. Are maxilarul mult iesit inafara, buze subitri, rosii sangerii, cocul de vata de zahar, din care se zareste timid urechea unei clame decojite. Nu poarta ochelari...ba poarta,infipiti bine in par. Cred ca doarme si face baie cu ei. Vorbeste putin, harsait si respira praf de creta. Pune absente la fiecare seminar si te asculta in picioare, in timp ce te priveste cu ochii mijiti si cu buzele tuguiate. Prin care se aude un suierat . Sunt rea deja. Stie toate conturile pe dinafara. Dicteaza. Ghiceste in cafea si joaca tabinet.Are tabieturi, crede in supersitii si merge la biserica. Si la Opereta. Pe noptiera tine mileuri scrobite, o statueta de argint innegrit si o fotografie alb negru cu doi calareti.Are alergie la par de animale si o unghie la picior innegrita. Face crema de zahar ars buna.Tine paharele sortate dupa forma,sacourile dupa culoare,pastreaza servetele vechi imprimate si are un carnetel cu kilovatii consumati pe luna in ultimii 11 ani.

Dar realitatea e alta.

Pentru ca iar imi place sa-mi ravaseasca vantul parul, pentru ca nu mai deshid umbrela - doar palmele, pentru ca zambesc tamp cand trec prin puhoiul de tarabe din centru, pentru ca vad felii de lamai in cravata profului de micro, pentru ca babuta de vizavi a redeschis sezonul panditului din curte, pentru ca pot sa stau pe geam noaptea fara sa am pielea de gaina, pentru ca ma trage la chiul, pentru ca maine e baba mea si in sfarsit nu mi-am ales-o dupa meteo.

we've got the dreamers disease,

age 19, we've got you down on your knees...

Ma gandeam anii astia ce l-as lua de guler pe Vasile Voiculescu daca l-as vedea la coada la paine: " nu mai alambica dom'le versurile in halul ala, ca-mi alambici si mie sinapsele cand invat pentru bac", cum i-as multumi lui Carnot , daca m-as aseza langa el in autobuz, ca a scos formula aia xxs, salvatoare de pagini intregi de calcule, ce l-as trage de urechi pe Columb, fiindca din cauza lui mai am inca 500 de ani de invatat pentru lucrare, cat i-as da nepotii in leagan lui Mendeelev, la schimb cu timpul pe care nu l-am pierdut descifrand tabelului lui, fiindca mi-a fost simpatic din prima.

Si daca vreodata aveam sa dau peste NitzaNastasescuJoitzaBrandiburu aveam sa-i hipnotizez pana cand vor fi retras de pe piata toate culegerile galbene, ca sa nu mai fie nici ale noastre, nici ale urmasilor urmasilor nostri.

Ce-am facut azi, cand coincidenta m-a impins la cursul de algebra al domnului Nitza? Nimic.

... cand cineva din 12C, sava, cu care anul trecut pe vremea asta compuneai rezultata fortelor pe plan inclinat si calculai parametrii finali ai transformarii izocore, acum te convoaca la o intalnire misterioasa, care constati la fata locului ca nu e nici mai mult nici mai putin decat o propunere de plan de afaceri.

As fi snoaba daca as spune ca mi-a placut.

Constructia e superba: scarile de marmura de culoarea mierii, mirosul de cald si draperiile din catifea mult prea vechi pareau decorul idilelor si intrigilor de epoca. Continutul in sine insa, mi-a parut un sir nesfastit de vocale, stridente si stridentissime.

Ca sa nu ma ratacesc total de poveste, ma fortam sa urmaresc traducerea versurior, pe ecran. Pana cand am vazut o virgula pusa aiurea. De aici gandurile mele au inceput sa sara din loja in loja, sa faca slalom printre fotolii, in cautarea unei sfori pe cu care sa coboare vijelios in scena. Ce costume reusite, pacat ca nu am inchiriat si noi la fel pentru defilare! Dirijorul asta n-ar trebui sa aiba autorizatie de functionare de dirijor: nu are plete care sa ii se zbuciume cand misca frenetic capul si nici partituri de hartie sifonata care sa isi ia zborul, doar un ecran computerizat in fata. Oare muzicienii din orchestra castiga bine!? Ar trebui sa li se dea spor la salariu pentru conditii de munca defavorizate, ca doar stau numai in subsolul, acolo. "Ti se aude Strepsilsu' in gura", vine din dreapta mea. Strepsilsu' asta are gust de migdale. Si stricina are gust de migdale. Mosulica din diagonala se uita cu binoclul, chiar acum, cand danseaza balerinele. Oare nu ni-l da si noua?! Ce fardate sunt... Opa, Marsul Triumfal. Il stiu, imi place - gata acum sunt atenta la muzica....Cat de bine misca egipteanul ala din fund. Mi s-a infundat si ultima nara. Si daca ii plesneste cavitatea toracica? Cat poate sa fie de elastica? Dar timpanele? N-am vazut in viata mea parchet atat de negru. Locul asta e genial pentru jucat ascunselea. Nu e nici o fantoma pe aici, povesti!

Macar acum pot sa spun ca am fost la opera.

Nu stiu de ce imi e asa de greu sa spun 'sarumana'. In adevaratul sens al cuvantului, de salut. Cateodata il folosesc pe post de 'merci', intr-o situatie de la egal la egal, cu un ton alintat de copil razgaiat. In rest, le spun asta doar invatatoarei si dirigintei, pesemne gest reflex din scoala, la fel de mecanic ca ridicatul in picioare cand intra profesorul in clasa.

Bunica-mea, imi spunea cu amaraciune in anii mai mici, cat le "sarumanesc" pe profesoare si pe ea nimic. Imi imaginam atunci, ca e doar un fel de a umple timpul petrecut de mana ei, in drum spre casa. Plus ca, atunci, ca si acum, credeam ca un "Ce faci mam'mare?" si un "pa-pa", sunt foarte firesti,fara rigori si arata ca ma simt apropiata de ea.

Ieri, pentru ca fix asa mi-a venit pe moment, i-am raspuns la telefon cu 'sarumana'. Ca sa alfu apoi, ca toata ziua a radiat de fericire. A fost pur si simplu ziua ei.

Cuvintele conteaza, deci, mai mult decat credeam. Pe partea cealalta, ma intreb cat din ce am zis a facut vreodata rau.

Trei buburuze in fata a doua usi din subsolul casei vechi pe care scrie "Ceai la Cotroceni". Prima, influentata de atomsfera de "casa de locuit oameni" a curtii si a cladirii, da sa bata la usa din staga. A doua buburuza ii spune pufnind,in timp ce prima deja apasa pe clanta "Ce bati?! ca doar nu e baie!". Din spatele usii intredeschise rasare un veceu.

11:00 Dimineata fara alarma. BRD. Biblioteca. Romtelecom. BCR. Posta. Secretariat Moxa. Hippie Hippie Shake. Time Out. Terra Nova. Acasa. Romana. Cafe Frappe. Universitate. Acasa. 11:00

Se zice ca atunci cand ti se bate ochiul, cineva te barfeste. Dar atunci cand ti se bate...burta?!
Stomacul meu joaca asta .

Capital letter un an are patru trimestre foolstop

Ne intalnim ca sa ne intalnim. Mai nou. Nu ne mai intalnim sa povestim, sa facem teoria chibritului pentru lucruri marunte, sa ne dea lacrimile de ras sau de plans. Acum ne intalnim ca sa ne inalnim. De parca trebuie sa bifam in calendar ca ne-am vazut, ca ne-a luat 2 zile sa stabilim cand si 20 de minute sa stabilim unde, numai ca sa stam 2 ore sa vorbim banalitati si ironii. Si sa simt ca sunt atatea nezise, ca impreuna cu fiecare strop din milkshake iti inghiti si cuvintele, ca fiecare tasta atinsa apasa si mai mult atmosfera. Da-l incolo de bluetooth! Eu sunt in fata ta, degeaba telefoanele noastre sunt pe aceeasi unda, daca noi nu. Ce s-a intamplat?!

Sunt unele zile in care nu iti vine sa faci nimic. Nimic din ceea ce trebuie, evident.

Si te intrebi unde ti-a plecat cheful. Incerci sa-i dai de urma. L-ai dizolvat intentionat aseara in sucul de portocale, ca sa-ti ramana numai gustul lui pe buze. Dar pe neasteptate, de acolo l-a luat pe sus vantul, s-a jucat de-a v-ati ascunselea cu tine pe la Coloane pentru ca apoi sa-l piteasca sub vanataia de pe genunchi. Acum iti face in ciuda si nu te mai doare cand il apesi, semn ca a fugit de acolo. Unde?!

Il fluieri sa vina inapoi.

Nu apare, dar ii zaresti coada fluturand in aer praful de pe parchet.Fir-ar, e dupa teancul de cursuri!

Sociologie, finante, stiinte politice, international relations, jurnalism, la o masa, in Rendez-Vous. Breton proaspat, margele de nasturi, unghii rosii, fular hippie, maneca scurta, in jurul unui ceainic cu cirese amare si mango. Insides de la redactie, credite transferabile, vineri seara, toate tipurile de paste, zbor inapoi pe 17 (deci avem o luna!), relatii caldute, debut in sesiune, lenjerie cu imprimeu, drepturi de autor, pe fundal de Oldies. Noapte.

Daca te intreaba ai tai, eu nu sunt amestecata. Nu te-am ajutat sa multiplici cheia, nu ti-am tinut tenisii in dulap {si nici nu i-am probat cat erai la baie [ ca sa vad ca i-as putea purta si eu ,cu vreo 4 perechi de sosete (flausate)]}, nu ti-am fript urechea cu placa de indreptat parul, nu am lasat usa intredeschisa ca sa vezi ceva totusi in bezna de pe scari.

Daca intrebi tu, nu stau cu grija, nu alerg la vizor la fiecare miscare de pe hol, nu am salvat numarul la care ai sunat, nu mi-a trecut prin cap ca imi esti dator vandut si ca, teoretic, am dreptul sa vreau si sa ma duci la Sibiu numai ca sa mananc kuros colac.

Nudul proprietar e dezbracat?!
Daca actul e lovit de nulitate, face vanatai?
Cum poti sa stingi o obligatie daca nu ajungi la intrerupator?
Daca actele juridice civile sunt intre vii, pot fi si intre livezi?
Dreptul inviolabil are centura de castitate?
Fructele civile sunt fructe care nu se mananca in armata?
Daca acoperisul casei este proprietate comuna pe cote parti fortata si perpetua, poate sa fie cota-mea-parte hornul?! Ca sa fiu sigura ca vine Mosu'...
Deasupra subrogatiei e rogatia?!

Daca la inceput credeam ca "palaria larga" a dumneavostra e o basca, sau cel mult o sepcuta, am vazut ca e de-a dreptul o palarie de paie de soare. Are boruri mari si deloc zdrentuite, ca sa incapa dedesubt toate cele care vi se invart prin minte, se ciocnesc si din lipsa de loc ies afara, pe gura. Apoi, transformate in ciucurasi colorati se atarna zgobii de borurile palariei si zangane vesele de cate ori incerc sa va iau in serios. De departe cei mai multi ciucurasi sunt "deci"i. Sunt perfect rotunzi si rosii, se vad de la o posta de majoritatea "domnilor viitori top manageri". Asortati la ei sunt "seziunea", "avergura" si "joichining"-ul - mici dar de efect. Alti ciucurasi sunt facuti din lana incalcita, rasucita si impletita, dupa care si cele mai putin jucause pisici ar tanji "marimi minimi necesare", "in ceea ce privesc produsele", "dar voi v-as ruga sa completati", "reconfigurari a spatiilor","pozitie temporala", "analiza continuie", "intrebari exprese". Un loc de cinste, agatat de palarie fix deasupra nasului, il ocupa deja clasicul cicure "mai repet inca o data" , incadrat cuminte de "foarte complex" si varianta sa "foarte negativ". Si pentru ca palaria dumneavoastra nu poate sa fie altcumva decat sic, la spate, flutura panglica multicolora "etzetera, ectzetera...", intr-o tonalitate emfatica.

Pentru dumneavoastra, de la "falimentari" si "suficienti", "toata stima si consideratia".

...
* Manhattan-ul a fost cumparat de olandezi pe rachiu si margele colorate
* la ceremoniile de inaltare cu rangul de "Sir" se foloseste si azi sabia unui corsar
* Confucius a fost chinez (adevarul e ca suna)
* amercianii l-au spirijinit pe Bin Laden in tinerete
* japonezii au trait izolati pana in sec XIX, pedespsindu-i cu moartea pe cei care luau legaturi cu exteriorul
* "Monroe" e si numele unei doctrine
* "politrucii" nu sunt niste artropode
* Imperiul Britanic detinenea un sfert din glob
* "Sofia-Augusta-Frederika de Anhalt-Zebst" e mai mult decat un exercitiu de dictie
* in China e comunism si totusi economie de piata
* examenele nu incep la fix.

Ma simt ca un copil mic care e tarat fortat de mana maica-sii si care abia topaie ca sa tina pasul cu ea.

Nu-mi plac exagerarile. Intotdeauna mi s-a parut expresia "n-am inchis un ochi toata noaptea" exagerata. Si poate ca e, dar acum pot sa o folosesc cu mana pe tastatura,fara sa-mi fie teama ca intind coarda. Nu am putut si pace. M-am foit pana a ajuns pilota ghem sub mine si am alunecat cu ea din pat, am stat pe geam, cu picioarele pe acoperis,am ascultat chill out pana s-a terminat playlist-ul,am numarat margaretele de pe cearceaf, apoi am inchis ochii strans si am incercat sa-mi amintesc cum faceam sa adorm. Apoi a sunat alarma.

Si bursc m-am hotarat: am schimbat cizmele pe adidasi si trenciul pe trening, centrul pe parc si seminarul pe alergat. Curs de schimb avantajos. Cu 'first day of the rest of your life' in urechi, cu vant umed impletit intr-o suvita scapata din coada si cu raze nerabdatoare in spatele blocurilor turn mi-a fost primavara. In plin ianuarie.

Vreau sa traiesc pe o strada desenata de-un copil.

mama bunicii unchiului stranepotului verisoarei cuscrului nurorii stramatusii fiicei fratelui prin alinata ginerelui surorii mamei masii de 3 cafele.

Nu am crezut niciodata in planurile care incep "de luni", "de pe intai", "de la anu'" sau chiar "de maine".Viata e acum.

To(re)Do List:

* sa fac ingerasi in zapada
* sa-mi miroasa pielea a migdale
* sa iau trenul pe nepragatite, oriunde
* sa pacalesc vanzatoarea de 1 Aprilie
* sa ma rostogolesc pe iarba
* sa invat tab-urile de la "Mai stii"
* sa ies pe acoperisul facultatii
* sa organizez o petrecere tematica
* sa ma dau in hamac
* sa mananc ceva nou
* sa suflu baloane de sapun
* sa ne batem cu perne
* sa merg cu 120
* sa joc Twister
* si "treasure hunting"
* si paintball
* si gata
* sa simt mirosul de carti vechi
* sa arunc clatite
* sa vorbesc cu un copil *sa invat un copil sa faca funda la sireturi*
* si cu bunicii mai mult
* sa-mi inchid telefonu',telefonu',netu',soneria,radioul,parintii( :D ) pentru o vreme
* sa-i pun marea la telefon...nu, mai bine ar fi cu mine
* sa ma cojesc pe umeri
* sa ma spovedesc
* sa mi se agate puf de papadie in gene
* sa port blugii vechi
* sa fac sa-mi zambeasca inapoi o "ghiseista"
* sa schimb viata cuiva
* sa ma trezesc din somn de la pupatul pe frunte de la Vlari

You know I can't smile without you
I can't smile without you
I can't laugh and I can't sing
I'm finding it hard to do anything
You see I feel sad when you're sad
I feel glad when you're glad
If you only knew what I'm going through
I just can't smile without you.

Nu sunt norocoasa,daca norocul inseamna sa tragi lozul cel mare, sa castigi la tombola, sa primesti bonsul promotional fiindca esti al 1000-lea cumparator, sa fii oprit pe strada de un Ernest gata sa-ti "faca bagajele".

Daca norocul inseamna sa stai intr-o mansarda in mijlocul unui oras forfotitor dar conectat la realitate, in care dinamismul si cunoasterea este ratiunea de viata, decat in o vila cu n'spe camere de revista, intr-un orasel cu o singura intersectie cu sens giratoriu, care e pe 'idle' ; daca norocul inseamna sa te nasti intr-o familie care te vrea fericit, daca norocul inseamna struguri iarna, patinele tale (si nu de inchiriat), oameni deosebiti in jur, atunci sunt norocoasa.

S-a schimbat codul rutier; partial, dar reprezentativ, pentru a se alinia legilor adulte. Acelasi indicatoare, alte semnificatii.

Sunt pe sens unic. Ruptura franjurata din blugi nu mai e semnul gardului sarit, ci amprenta ultimului "trend". Cafeaua inseamna mai mult decat desenat cu lingurita in zat.Poleiul nu mai e frate de cruce cu piedica, ci cu frana de motor. Genunchii fara julituri au tot mai des tendinta sa stea unul peste altul. Spanacul devine din nesuferit , sanatos. Covorul e de decor si nu de tolanit.Bobarnacul tangential fundului nu mai inseamna "esti" la "leapsa", ci are 713 conotatii.

Dar,copilul e inca pe drum cu prioritate. Tot se descalta fara sa se descheie la sireturi. Prefera inghetata icrelor rosii. Inca isi lipeste nasul de geam si numara fulgii de zapada. Mai raspunde cu un "noroc" stranuturilor celor cu care asteapta la trecerea de pietoni. Isi lasa suvitele de par alintate de o mana calda. Intreaba "de ce?" fara teama.

Cu toate schimbarile, indicatorul preferat a ramas acelasi: sfarsitul tuturor restrictiilor.

Mi-e dor de cantec de chitara pe scarile reci din curte, de adunat de furnze fosnitoare de langa gard, de mirosul de muzeu de la parter, de tabloul aruncat al lui Eminescu, de plete de baiat zburlite si de cozdite de ata colorata, de vorbit ore intregi pe "sicrie"le de la 1, de cuiul din banca care mi-a rupt toti ciorapii, de locul de dat cu capul, de crapatura din usa de la baie, de lovitura unei mingi de ping pong, de maini inghetate inainte de teze, de praf de creta pe blugi, de citeriul Stolz-Cezaro, de mirolaitul pisicii in ore, de zeci de pixuri pierdute, de zbenguiala din vestiar, de sarit gardul, de priviri furate, de sireturi desfacute, de "Fratii Jderi" bagati pe gat,de Hoang, de rock dres cu filozofie, de sandwish-uri in ore, de "a iubit-o?".....de liceu!

Pierdut spiritul Craciunului. Semnalmente: talie globala,miros de scortisoara si de portocale, culoare alba. Semne particulare: degja caldura. Ultima data a fost vazut in copilarie. Ofer recompensa gasitorului.

------------------------------------------------------------------------------------------------

Vine inevitabil si totusi eu nu-l simt. Nici in mirosul de cozonac, nici in palpaitul regulat al luminililor din vitrine, nici in frenezia cumparaturilor si a cumparatorilor, nici in telefonul care-mi suna in ritmuri de Jingle Bells Rock. Nici in mine.

Ma intreb daca asa a fost intotdeauna. Daca sarbatorile au fost mereu atat de seci, si le-am umplut mereu eu cu zambete, daruri si caldura. Sau daca pur si simplu anul asta, mi s-a terminat topping-ul.

Mi-e dor sa ma bombane cineva in autobuz si eu sa-i urez Craciun Fericit!

Fiindca vine un moment cand trebuie sa tragi linie. Stop! Pana aici! Sa te uiti inapoi si sa contabilizezi plusurile si minusurile, sa faci bilantul si sa vezi rezultatul. Profit sau pierdere!?

Cum stau cu activele?! Active circulante cu duiumul, mai ales in ultimul sfert al anului, de cand am inaugurat filiala in studentie. Atat de ciculante incat pe unele nici nu le retin dupa nume. Imobilizari?! Raman o parte din cele vechi si prea putine noi. Chiar pierdut 2. Nu le decalr nule. Mai astept... Cheltuieli in avans nenumarate. Timp, energie, idei fata de care am o creanta de viata implinita.

Pasive...sa tot fie. Capital propriu pentru prima data cu adevarat propriu. Sursa de finantare:bursa. Datorii?! Fara numar! Minute intariziate, intalniri neonorate, capitole sarite, vitamine nemancate, melodii ascultate de jos, saruturi nedate, vise impotmolite la jumate, sofat nesemnificativ, Dumnezeu departat.

Active=Pasive?! Iar am gresit la calucule..
Punct. Si de la capat.