JouJou

Daca-mi displace ceva profund, atunci este untul de arahide si conformismul.

Nu se multumesc cu carticica lor de colorat, in care nu au depasit nici un contur, vor sa te determine si pe tine sa faci la fel intr-a ta. Chit ca tu ai o carte cu pagini rupte, din care ai facut origami, cu varfuri de creion si gene presate printre foi si cu coperta a doua mazgalita cu litere mici de mana.

Nu ma mai inghesuiti intr-un patratel,n-o sa incap niciodata.

Ar trebui sa existe muzee atmosferice...

In anul in care m-am nascut, femei cu jambiere,fuste mini si pernite pentru umeri dansau pe proaspat lansata 'Walk like an egyptian' si pocneau din degete, suspinand dupa George Michael si al lui 'Faith'. Tot atunci, U2 canta pentru prima data 'With or without you' in fata unei multimi de geci de blugi si de piele. Parul tapat, cu mult volum si accesoriile masive,in special cercei, s-au potrivit cu ochelarii de soare fumurii si unghiulari, lansati in '87 in 'Top Gun'. Filmul il aduce pe noul idol Tom Cruise pe toate posterele tinerilor iar pe coloana sonora a lui Berlin, 'Take my breath away' pe toate casetele audio.Pe cele video incep sa se inregistreze episoade din serialul 'The Simpsons',care se difuzeaza in premiera.La fel de in voga precum serialul devine si Danielle Still. Pentru cei pentru care nici macar ea nu functioneaza, o companie farmaceutica americana lanseaza Prozac.Pentru ceilalti,British Airlines accepta prima femeie pilot, in timp ce in 'lunea neagra' bursa cade abrupt pe Wall Street si in intreaga lume. De fapt , intreaga lume ajunge la 5 miliarde de locuitori. Minus unu: moare Fred Astaire.

...care sa recreeze atmosfera unei anumite perioade.

...and yet i don't hate her.

I blame me. My superprecaution in guarding the intensity of my feelings might have brought me here. Incapable of hating, but with the price of the incapacity of loving.
____________________________________________________________________

Prater, hier komme ich!

minimun requirements : "sper sa primesti de la viata pe cat meriti, pentru ca intr-adevar tie ar trebui sa ti se intample ce e mai bun"
next>>>
enable tel 00:16-02:23
next>>>
allow ciocolata topita si shake de fructe smotocite
next>>>
proceed: vlar inapoi in ro dupa 2 ani jumate, fix azi
next>>>
sos picant si vin rosu
next>>>
8+3= cantat rasunator
disable lumanari
next>>>
magheru pe ritm de frank sinatra

instalation complete




bug: animatoare in cafeneaua actorilor

De pe scrinul ingust din Carturesti se vede tavanul cu var scorojit. Parca notele de jazz sunt jupuite de acolo, apoi lasate sa alunece lasciv printre coperti si ceainice. Un do de jos se aseaza pe vinilul cu Woodstock, o saisprezecime re atinge o harta a Bucurestiul medieval iar un legato se incolaceste in jurul volumului de Nichita Stanescu. Cel mai greu e sa-i iei cadou unei persoane pe care o cunosti bine. Intai te definesti prin altii: filme, muzica, carti, idoli, pasiuni. E simplu atunci, stii ca mergi la sigur cu o cana imprimata cu poza si semata in original de trupa preferata. Apoi te definesti prin tine insuti. Recurenta. Acum ce?!

It's in my nature that when I have to do something important, I suddenly feel like doing completely something else.

It's only in these moments that I discover how fond can I be of seeding hyacinths, what great life stories has grandma to tell and which historic figures she met, that baking Chinese food takes more than rice and fish, that there are timeless places right in the middle of Bucharest, that intriguing books keep popping up in my shelves, that I might be interested in politics, that watching TV gives head aches, that trying on old fashioned clothes from my closet feels like a weird freedom, that I have too many people I haven't talked to for a long time.

In invelis standard de profa de chimie predecembrista ( uscata, grizonata, cu celebra tunsoare permanent-scurt, conservatoare, gri, stricta , raraita, cu voce stridenta, sacadata si scris caligrafic si ordonat, de o politete sterila ) se ascund numere nerotunjite la 4 zecimale.

Gesturile largi si sunetele scurte, ce par a iesi din varful indicatorului metalic extensibil sau din led-ul rosu al telecomandei de la retroproiector, sunt expresia fizica a tabelelor de ipoteze si a instrumentelor de asistare a deciziei.

E uimitor cum iti poti gasi pasiunea in virgule si in radicali de ordinul 7, sau in validarari ale bazelor de date. E uimitor sa o gasesti, oricum.

"ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait"
Octavian Paler

n-am mai visat de mult ca pot sa zbor si nu mai stiu exact unde e marea

In aceeasi sala in care am ascultat si dansat toti holografii si toate vamile, am ajuns la cateva concluzii:
- oricum ai da-o , dust in the wind nu suna pe muzica de opera
- din cover-urile "traduse si adaptate" in romaneste se nasc expresii ca "val de mare"
- exista ceva mai penibil decat sa nu-ti mearga microfonul cand iti faci intrarea grandioasa in scena: sa vina un operator, sa-ti ridice trena rochiei cu crinolina si sa umble dedesubt la acumulatorul microfonului
- razvan mazilu e facut din plastilina
- intr-o viata anterioara trebuie sa fi fost muzica si dans de satra
- niciodata nu subestima puterea unei femei over50 de a aclama la iris
- vorbim prostii sau tacem cu anii si niciodata nu stim ce sa facem cu mainile

"Hello. I'm JouJou and I'm an alcoholic." This is what I was fist tempted to say when we were sitting in a circle, expected to introduce ourselves briefly. I know - too many American movies seen. But what it actually came out was : "I came here out of curiosity and I'm looking forward to see what this is in fact about. To be honest, I'm a little scared since you told us in the introductory presentation that there is no way out. Now I see you've blocked the window and the door. :)".

The 10 student-trainers from 10 different countries and the 20 Romanian students smiled back. It was something in the air of that parched walled workshop classroom, maybe the smell of various skin colours, maybe the mixtures of religions and beliefs, maybe the just youth.

I don't know if I learned anything completely new. Personal leadership, achieving goals, life planning are common topics that most people have some ideas about. But the novelty consisted in sharing experience. I couldn't imagine that people can possibly bond that quickly and that intense. I continue to believe it's also about the language - you (at least I) express feelings more freely in other languages.

It was much more than that, it was stereotype fighting. Germans don't drink that much beer, Polish speak indeed a lot, Kazakhstan is not just about Borat, Italians admit to be awful at languages, Hungarians ...Hungarians, Russian is not the national language of Estonia and Serbians guys are handsome. And witty.

It felt like I had known them forever or that I wanted to know them forever.

- i have only coloured socks
- a place where is a queue night and day
- i think Vitalis are THE cornflakes
- how it looks an empty bus on the inside
- badminton + remi = spring time
- Ally McBeal series never stop rocking
- i am nervous for tomorrow

Nu poti sa-mi spui tot ce mi-ai spus si sa te astepti sa raman calma, eventual imobila pe fotoliul-sac portocaliu.

De mult ...ai ciocanit in ritmul cunoscut, ti-am deschis ciufulita si mi-ai suflat lung si aproape. Te-am insfacat de o aripa, te-am tras smucit inautru si trantind usa am tipat un 'ai fumaaaat'?.

Apoi noptile lungi, cand mi-ai zis ca incerci pe rand bomboane, iarba si praf, cand abia ma abtineam sa iau idoulul tribal din lemn primit de la tine( da-da, cel cu capul mare si plat), sa te pun la pamant si sa-ti dau cu el in cap, pana iti vin mintile inapoi.

Iar acum, sa aflu cu seninatate semeata ca ai pocnit un gay, doar pentru ca era ce era?!

Nu-mi mai spune ca sunt atatea in lume si ca nu intelegi de ce ma revolt asa de tare. Ca pana acum nu militam cu atata convingere pentru libertate sexuala, pentru incetarea doppingului sau pentru, adica impotriva tigarilor. Pentru ca acum e vorba de tine! Pentru ca restul oricum intra la categoria delincventi, obsedati, neispraviti, dar de tine imi pasa, intelegi?! Pentru ca tu nu esti asa, fiindca daca ai vazut ca justitia nu e o piedica pentru aproape nimic atunci macar constiinta ta sa fie.

Nici eu nu stiu cum e lumea, dar cu siguranta nu e asa cum crezi tu.

Pianistul gadila clapele cu o expresie dragastoaso-paterna, iar pianul radea din toti rarunchii. Mie una, imi venea sa ma intind pe jos, lenesa, cu ochii la basorelieful din tavan, fara pantofi si cu ultimul nasture al camasii desfacut. Sa ascult asa, iar dupa caz, la partea allegrissimo, sa alerg tiptil pe catifeaua rosie si moale. Ma uitam la restul.Pun pariu ca cel putin un sfert priveau in gol. Altii probabil ca analizau in detaliu scena: o doamna grizonata, tinea un servet alb intre maxilar si luciul cerat al viorii; un tanar solid a la bariton lovea in schimb un fel de tobe si o singura silueta lila, ruprea continuitatea de negru.In stanga mea, un cuplu 30+, imbracat in hanorace, se afundase de tot in scaune, iar el, cu ochii inchisi isi sprijinea capul greu in palma. Traia muzica.

In micile pauze dintre parti se auzeau instant avalanse de tuse. Imi imaginam oameni cu falcile umflate si mov, ca niste baloane de guma ieftina, pazindu-si cu orice pret respiratia, cu gestul unei batiste indesate pe buze. Stateau sa explodeze;doar micile pauze le dadeau ragazul sa revina la viata. Bombe cu ceas.

As vrea sa vad un dirijor din fatza.

like :):):)

nu mi-au mai ars asa obrajii de la admitere si nu mi-au mai tremurat asa genunchii de la examenul de sofat. nici mana pe mouse...nu staim ca poate face asa flip flopuri. ma uitam in ochii juriului si jur ca daca ar fi schitat cea mai mica incruntatura in secunda urmatoare as fi fost lata pe jos.

si fetzele zambarte din sala, si zumzetul de la final.

apoi, dezumflarea de dupa anuntarea castgatorului. si dupa...jur ca asta a contat mai mult decat 71342 de premii " o mentiune speciala pentru creativitate, pentru echipa 5....ati fost atat de buni incat v-am suspectat ca v-a ajutat cineva din exterior"

si discutia de afara, dedicatia de pe diplome si incurajarea...osim, inregistrati, vindeti...

zambeam asa de larg in autobuz incat se uita lumea la mine. acasa - nimeni. topaiam atat de tare vorbind la telefon, ca a urcat bunica-mea la mine, sa vada daca nu au intrat hotii.

iar acum.... :) advertising space!

a! si feedbackul migdalei, pe tema individuala " o idee care mi-a placut mult, pacat ca nu a fost implementata. cauta-ti un art si vino"

"doar 19 ani?! pai ai tot timpul. hai! "

Paturile suprapuse o sa-mi fie mereu simpatice. Fac cu ochiul, complice. Imi amintesc de tabere, de cucuie zdravene, de fratele pe care nu l-am avut niciodata, iar acum, de camin.

Nu mai are rost sa ma pacalesc ca sunt Marry Poppins.

In primul rand, nu am joia libera. Joia mea e de fapt opusul a tot ceea ce inseamna liber. Si mai nou si vinerea a inceput sa fie o joi.

In al doilea rand, nu-mi iese treaba cu umbrela. Ieri, aratam ca un paratraznet cu 4 din 7 bare metalice dezvelite din fasul umbrelei si indreptate spre cer, cu sosetele murate si in mana cu schitza pe o hartie cu patratele, pe care nu puteam studia decat fenomenul difuziunii cernelii in apa.

Nu sunt nici Dorothy.

Una pentru ca nu am pantofi rosii. Asta nu conteaza asa de mult, pentru ca pun pariu ca Vrajitorii sunt daltonisti. Altfel de ce o tot tin cu smaraldul si rubinul?

Si fiindca oricat am incercat sa-mi lovesc adidasii unul de altul, nu a aparut nici o idee geniala de spot.

Nici macar Gretlel.

Pentru ca nu reusesc sa-i dau drumul lui Hansel din cuptorul vrajitoarei.

As vrea sa inchid usa gandurilor mele pentru ca s-a facut curent. Sa le sortez , cuminti, dupa culoare si miros, dupa lungimea cozii, dupa forta cu care se tin de mana. Sa am un detector performant care sa bipaie ascutit cand descopera ganduri-imprumutate, sa le scoata pe urechi si eventual sa le inapoieze posesorului. Sa ramana numai gandurile mele, creponate sau proaspat baite, cu pistrui sau cu riduri, raraite sau peltici - ale mele. Sa stiu ca fac doar ce-mi spun ele, doar ce-mi spun eu.

Walt Disney 's aim in life was "to make people happy".
Bill Gate's goal was to "earn as much as possible".

Which is mine?

la multi ani, Pi!

Intersectia Dacia cu Eminescu. Zona in lucru.
Eo catre politist :"Nu va suparati, unde e statia 135-ului?"
Politistu: "Ia vedeti, nu scrie acolo? Cititi pe plachie! "

ics: vad ca au. negru sau verde ?
eo: nu mi place ceaiu verde. cand e fierbinte are gust de ulei de peste
ics: ulei de...peste? exista asa ceva?
eo: nu stiu. chiar daca nu exista, ceaiul verde cald are gust de ceva ce-mi imaginez eu ca ar fi ulei de peste.

Nu pot sa recapitulez, sa ascult muzica, sa vorbesc coerent, sa trec pe verde, sa-mi inchid telefonul, sa fac adunari elementare inainte cu putin timp de un test. Dar ma perfectionez. Tin minte ca anul trecut abia dupa ce am dat simularea la fizica am vazut ca daramasera chioscul din capatul strazii si ca abia mult dupa admitere am observat sticla gonflabila gigantica de Cola pusa deasupra blocului din "piata Romana, numarul 9".

Asa eram si inainte de colocviul la drept, cu mica exceptie ca afara era vreme de furtuna, care mie imi incarca inexplicabil bateriile. Adevarul e ca am avut nevoie de cel putin un Duracell, fiindca am asteptat 2 ore subiectele care veneau la pachet cu proful. De sus, din amfiteatru, aveam o perspectiva foarte buna asupra intregii serii. Atunci mi-a sarit prima data in ochi o tipa care se tot agita, cu zgomot, intra si iesea in sala, dadea ultimele stiri despre profesor, auzite de te miri pe unde, pe tonul unei adevarate sefe (de santier). Imi parea o gaina proaspat ouata, care se cufureste in pamant neplouat, ridicand tot praful din jur. Cotcodacitul ei nu era acompaniat de nici un cocos. ( Oricum nu am inteles niciodata de ce se baga cocosul sa anunte si el cand a ouat gaina. Parca job-ul lui era ala de desteptator).

A doua oara, tot din multime mi-a atras atentia cu un ras teatral, cu tot tacamul: dat capul pe spate, decibeli peste pragul limita urmat de o rapida scrutare a auditentei pentru a vedea efectul produs.

Ei, acum parca am mustati cu senzor pentru ea si de cate ori o vad, mi se zburleste coada si arcuieste sira spinarii. Invariabil. Si ea, saraca, nu mi a facut practic nimic. Ma simt rea si cu idei preconcepute, pentru ca pana la urma poate ca este o persoana chiar ok. M-am gandit: singurul mod sa ma tratez de antipatie e sa o cunosc. Asa ca, data viitoare cand o vad , gasesc eu ce sa i zic :

"Nu te supara, e coada la baie?"

Stiai ca albastru intens pe pleoape nu se potriveste cu buzele rosu aprins?
adica, cu voce tare :
" Vezi ca ti s-a intins fardul aici, la ochi, mai bine il stergi si dincolo."

Pot sa ma tin dupa tine, cand ii calci pe ceilati in picioare ca sa prinzi loc in fata la micro?
adica:
"Vrei sa iti tin geanta, ca sa te strecori mai usor sa prinzi loc si poate sa-mi opresti si mie?"

De unde stii? Da?! Fa cunostinta cu prietena mea, sefa de serie. Omul cu informatiile. Beat this!
transpus in:
"Uite, daca vrei sa afli mai multe, te prezint eu sefei de serie."

Cand ti se spune ca vei avea profesor pe cineva cu numele de Chiratza si nu la orice materie, la contabilitate, imaginatia incepe sa pedaleze mai repede,ba chiar ia si mainile de pe ghidon.

Vezi o femeie gheboasa, sfrijita, cu zbarcituri adanci,intre care s-au cuibarit mirosul de naftalina si resturile uscate ale unui sapun floral. Are maxilarul mult iesit inafara, buze subitri, rosii sangerii, cocul de vata de zahar, din care se zareste timid urechea unei clame decojite. Nu poarta ochelari...ba poarta,infipiti bine in par. Cred ca doarme si face baie cu ei. Vorbeste putin, harsait si respira praf de creta. Pune absente la fiecare seminar si te asculta in picioare, in timp ce te priveste cu ochii mijiti si cu buzele tuguiate. Prin care se aude un suierat . Sunt rea deja. Stie toate conturile pe dinafara. Dicteaza. Ghiceste in cafea si joaca tabinet.Are tabieturi, crede in supersitii si merge la biserica. Si la Opereta. Pe noptiera tine mileuri scrobite, o statueta de argint innegrit si o fotografie alb negru cu doi calareti.Are alergie la par de animale si o unghie la picior innegrita. Face crema de zahar ars buna.Tine paharele sortate dupa forma,sacourile dupa culoare,pastreaza servetele vechi imprimate si are un carnetel cu kilovatii consumati pe luna in ultimii 11 ani.

Dar realitatea e alta.

Pentru ca iar imi place sa-mi ravaseasca vantul parul, pentru ca nu mai deshid umbrela - doar palmele, pentru ca zambesc tamp cand trec prin puhoiul de tarabe din centru, pentru ca vad felii de lamai in cravata profului de micro, pentru ca babuta de vizavi a redeschis sezonul panditului din curte, pentru ca pot sa stau pe geam noaptea fara sa am pielea de gaina, pentru ca ma trage la chiul, pentru ca maine e baba mea si in sfarsit nu mi-am ales-o dupa meteo.

we've got the dreamers disease,

age 19, we've got you down on your knees...

Ma gandeam anii astia ce l-as lua de guler pe Vasile Voiculescu daca l-as vedea la coada la paine: " nu mai alambica dom'le versurile in halul ala, ca-mi alambici si mie sinapsele cand invat pentru bac", cum i-as multumi lui Carnot , daca m-as aseza langa el in autobuz, ca a scos formula aia xxs, salvatoare de pagini intregi de calcule, ce l-as trage de urechi pe Columb, fiindca din cauza lui mai am inca 500 de ani de invatat pentru lucrare, cat i-as da nepotii in leagan lui Mendeelev, la schimb cu timpul pe care nu l-am pierdut descifrand tabelului lui, fiindca mi-a fost simpatic din prima.

Si daca vreodata aveam sa dau peste NitzaNastasescuJoitzaBrandiburu aveam sa-i hipnotizez pana cand vor fi retras de pe piata toate culegerile galbene, ca sa nu mai fie nici ale noastre, nici ale urmasilor urmasilor nostri.

Ce-am facut azi, cand coincidenta m-a impins la cursul de algebra al domnului Nitza? Nimic.

... cand cineva din 12C, sava, cu care anul trecut pe vremea asta compuneai rezultata fortelor pe plan inclinat si calculai parametrii finali ai transformarii izocore, acum te convoaca la o intalnire misterioasa, care constati la fata locului ca nu e nici mai mult nici mai putin decat o propunere de plan de afaceri.

As fi snoaba daca as spune ca mi-a placut.

Constructia e superba: scarile de marmura de culoarea mierii, mirosul de cald si draperiile din catifea mult prea vechi pareau decorul idilelor si intrigilor de epoca. Continutul in sine insa, mi-a parut un sir nesfastit de vocale, stridente si stridentissime.

Ca sa nu ma ratacesc total de poveste, ma fortam sa urmaresc traducerea versurior, pe ecran. Pana cand am vazut o virgula pusa aiurea. De aici gandurile mele au inceput sa sara din loja in loja, sa faca slalom printre fotolii, in cautarea unei sfori pe cu care sa coboare vijelios in scena. Ce costume reusite, pacat ca nu am inchiriat si noi la fel pentru defilare! Dirijorul asta n-ar trebui sa aiba autorizatie de functionare de dirijor: nu are plete care sa ii se zbuciume cand misca frenetic capul si nici partituri de hartie sifonata care sa isi ia zborul, doar un ecran computerizat in fata. Oare muzicienii din orchestra castiga bine!? Ar trebui sa li se dea spor la salariu pentru conditii de munca defavorizate, ca doar stau numai in subsolul, acolo. "Ti se aude Strepsilsu' in gura", vine din dreapta mea. Strepsilsu' asta are gust de migdale. Si stricina are gust de migdale. Mosulica din diagonala se uita cu binoclul, chiar acum, cand danseaza balerinele. Oare nu ni-l da si noua?! Ce fardate sunt... Opa, Marsul Triumfal. Il stiu, imi place - gata acum sunt atenta la muzica....Cat de bine misca egipteanul ala din fund. Mi s-a infundat si ultima nara. Si daca ii plesneste cavitatea toracica? Cat poate sa fie de elastica? Dar timpanele? N-am vazut in viata mea parchet atat de negru. Locul asta e genial pentru jucat ascunselea. Nu e nici o fantoma pe aici, povesti!

Macar acum pot sa spun ca am fost la opera.

Nu stiu de ce imi e asa de greu sa spun 'sarumana'. In adevaratul sens al cuvantului, de salut. Cateodata il folosesc pe post de 'merci', intr-o situatie de la egal la egal, cu un ton alintat de copil razgaiat. In rest, le spun asta doar invatatoarei si dirigintei, pesemne gest reflex din scoala, la fel de mecanic ca ridicatul in picioare cand intra profesorul in clasa.

Bunica-mea, imi spunea cu amaraciune in anii mai mici, cat le "sarumanesc" pe profesoare si pe ea nimic. Imi imaginam atunci, ca e doar un fel de a umple timpul petrecut de mana ei, in drum spre casa. Plus ca, atunci, ca si acum, credeam ca un "Ce faci mam'mare?" si un "pa-pa", sunt foarte firesti,fara rigori si arata ca ma simt apropiata de ea.

Ieri, pentru ca fix asa mi-a venit pe moment, i-am raspuns la telefon cu 'sarumana'. Ca sa alfu apoi, ca toata ziua a radiat de fericire. A fost pur si simplu ziua ei.

Cuvintele conteaza, deci, mai mult decat credeam. Pe partea cealalta, ma intreb cat din ce am zis a facut vreodata rau.

Trei buburuze in fata a doua usi din subsolul casei vechi pe care scrie "Ceai la Cotroceni". Prima, influentata de atomsfera de "casa de locuit oameni" a curtii si a cladirii, da sa bata la usa din staga. A doua buburuza ii spune pufnind,in timp ce prima deja apasa pe clanta "Ce bati?! ca doar nu e baie!". Din spatele usii intredeschise rasare un veceu.

11:00 Dimineata fara alarma. BRD. Biblioteca. Romtelecom. BCR. Posta. Secretariat Moxa. Hippie Hippie Shake. Time Out. Terra Nova. Acasa. Romana. Cafe Frappe. Universitate. Acasa. 11:00

Se zice ca atunci cand ti se bate ochiul, cineva te barfeste. Dar atunci cand ti se bate...burta?!
Stomacul meu joaca asta .

Capital letter un an are patru trimestre foolstop

Ne intalnim ca sa ne intalnim. Mai nou. Nu ne mai intalnim sa povestim, sa facem teoria chibritului pentru lucruri marunte, sa ne dea lacrimile de ras sau de plans. Acum ne intalnim ca sa ne inalnim. De parca trebuie sa bifam in calendar ca ne-am vazut, ca ne-a luat 2 zile sa stabilim cand si 20 de minute sa stabilim unde, numai ca sa stam 2 ore sa vorbim banalitati si ironii. Si sa simt ca sunt atatea nezise, ca impreuna cu fiecare strop din milkshake iti inghiti si cuvintele, ca fiecare tasta atinsa apasa si mai mult atmosfera. Da-l incolo de bluetooth! Eu sunt in fata ta, degeaba telefoanele noastre sunt pe aceeasi unda, daca noi nu. Ce s-a intamplat?!

Sunt unele zile in care nu iti vine sa faci nimic. Nimic din ceea ce trebuie, evident.

Si te intrebi unde ti-a plecat cheful. Incerci sa-i dai de urma. L-ai dizolvat intentionat aseara in sucul de portocale, ca sa-ti ramana numai gustul lui pe buze. Dar pe neasteptate, de acolo l-a luat pe sus vantul, s-a jucat de-a v-ati ascunselea cu tine pe la Coloane pentru ca apoi sa-l piteasca sub vanataia de pe genunchi. Acum iti face in ciuda si nu te mai doare cand il apesi, semn ca a fugit de acolo. Unde?!

Il fluieri sa vina inapoi.

Nu apare, dar ii zaresti coada fluturand in aer praful de pe parchet.Fir-ar, e dupa teancul de cursuri!

Sociologie, finante, stiinte politice, international relations, jurnalism, la o masa, in Rendez-Vous. Breton proaspat, margele de nasturi, unghii rosii, fular hippie, maneca scurta, in jurul unui ceainic cu cirese amare si mango. Insides de la redactie, credite transferabile, vineri seara, toate tipurile de paste, zbor inapoi pe 17 (deci avem o luna!), relatii caldute, debut in sesiune, lenjerie cu imprimeu, drepturi de autor, pe fundal de Oldies. Noapte.

Daca te intreaba ai tai, eu nu sunt amestecata. Nu te-am ajutat sa multiplici cheia, nu ti-am tinut tenisii in dulap {si nici nu i-am probat cat erai la baie [ ca sa vad ca i-as putea purta si eu ,cu vreo 4 perechi de sosete (flausate)]}, nu ti-am fript urechea cu placa de indreptat parul, nu am lasat usa intredeschisa ca sa vezi ceva totusi in bezna de pe scari.

Daca intrebi tu, nu stau cu grija, nu alerg la vizor la fiecare miscare de pe hol, nu am salvat numarul la care ai sunat, nu mi-a trecut prin cap ca imi esti dator vandut si ca, teoretic, am dreptul sa vreau si sa ma duci la Sibiu numai ca sa mananc kuros colac.

Nudul proprietar e dezbracat?!
Daca actul e lovit de nulitate, face vanatai?
Cum poti sa stingi o obligatie daca nu ajungi la intrerupator?
Daca actele juridice civile sunt intre vii, pot fi si intre livezi?
Dreptul inviolabil are centura de castitate?
Fructele civile sunt fructe care nu se mananca in armata?
Daca acoperisul casei este proprietate comuna pe cote parti fortata si perpetua, poate sa fie cota-mea-parte hornul?! Ca sa fiu sigura ca vine Mosu'...
Deasupra subrogatiei e rogatia?!

Daca la inceput credeam ca "palaria larga" a dumneavostra e o basca, sau cel mult o sepcuta, am vazut ca e de-a dreptul o palarie de paie de soare. Are boruri mari si deloc zdrentuite, ca sa incapa dedesubt toate cele care vi se invart prin minte, se ciocnesc si din lipsa de loc ies afara, pe gura. Apoi, transformate in ciucurasi colorati se atarna zgobii de borurile palariei si zangane vesele de cate ori incerc sa va iau in serios. De departe cei mai multi ciucurasi sunt "deci"i. Sunt perfect rotunzi si rosii, se vad de la o posta de majoritatea "domnilor viitori top manageri". Asortati la ei sunt "seziunea", "avergura" si "joichining"-ul - mici dar de efect. Alti ciucurasi sunt facuti din lana incalcita, rasucita si impletita, dupa care si cele mai putin jucause pisici ar tanji "marimi minimi necesare", "in ceea ce privesc produsele", "dar voi v-as ruga sa completati", "reconfigurari a spatiilor","pozitie temporala", "analiza continuie", "intrebari exprese". Un loc de cinste, agatat de palarie fix deasupra nasului, il ocupa deja clasicul cicure "mai repet inca o data" , incadrat cuminte de "foarte complex" si varianta sa "foarte negativ". Si pentru ca palaria dumneavoastra nu poate sa fie altcumva decat sic, la spate, flutura panglica multicolora "etzetera, ectzetera...", intr-o tonalitate emfatica.

Pentru dumneavoastra, de la "falimentari" si "suficienti", "toata stima si consideratia".

...
* Manhattan-ul a fost cumparat de olandezi pe rachiu si margele colorate
* la ceremoniile de inaltare cu rangul de "Sir" se foloseste si azi sabia unui corsar
* Confucius a fost chinez (adevarul e ca suna)
* amercianii l-au spirijinit pe Bin Laden in tinerete
* japonezii au trait izolati pana in sec XIX, pedespsindu-i cu moartea pe cei care luau legaturi cu exteriorul
* "Monroe" e si numele unei doctrine
* "politrucii" nu sunt niste artropode
* Imperiul Britanic detinenea un sfert din glob
* "Sofia-Augusta-Frederika de Anhalt-Zebst" e mai mult decat un exercitiu de dictie
* in China e comunism si totusi economie de piata
* examenele nu incep la fix.

Ma simt ca un copil mic care e tarat fortat de mana maica-sii si care abia topaie ca sa tina pasul cu ea.

Nu-mi plac exagerarile. Intotdeauna mi s-a parut expresia "n-am inchis un ochi toata noaptea" exagerata. Si poate ca e, dar acum pot sa o folosesc cu mana pe tastatura,fara sa-mi fie teama ca intind coarda. Nu am putut si pace. M-am foit pana a ajuns pilota ghem sub mine si am alunecat cu ea din pat, am stat pe geam, cu picioarele pe acoperis,am ascultat chill out pana s-a terminat playlist-ul,am numarat margaretele de pe cearceaf, apoi am inchis ochii strans si am incercat sa-mi amintesc cum faceam sa adorm. Apoi a sunat alarma.

Si bursc m-am hotarat: am schimbat cizmele pe adidasi si trenciul pe trening, centrul pe parc si seminarul pe alergat. Curs de schimb avantajos. Cu 'first day of the rest of your life' in urechi, cu vant umed impletit intr-o suvita scapata din coada si cu raze nerabdatoare in spatele blocurilor turn mi-a fost primavara. In plin ianuarie.

Vreau sa traiesc pe o strada desenata de-un copil.

mama bunicii unchiului stranepotului verisoarei cuscrului nurorii stramatusii fiicei fratelui prin alinata ginerelui surorii mamei masii de 3 cafele.