JouJou

S-a schimbat codul rutier; partial, dar reprezentativ, pentru a se alinia legilor adulte. Acelasi indicatoare, alte semnificatii.

Sunt pe sens unic. Ruptura franjurata din blugi nu mai e semnul gardului sarit, ci amprenta ultimului "trend". Cafeaua inseamna mai mult decat desenat cu lingurita in zat.Poleiul nu mai e frate de cruce cu piedica, ci cu frana de motor. Genunchii fara julituri au tot mai des tendinta sa stea unul peste altul. Spanacul devine din nesuferit , sanatos. Covorul e de decor si nu de tolanit.Bobarnacul tangential fundului nu mai inseamna "esti" la "leapsa", ci are 713 conotatii.

Dar,copilul e inca pe drum cu prioritate. Tot se descalta fara sa se descheie la sireturi. Prefera inghetata icrelor rosii. Inca isi lipeste nasul de geam si numara fulgii de zapada. Mai raspunde cu un "noroc" stranuturilor celor cu care asteapta la trecerea de pietoni. Isi lasa suvitele de par alintate de o mana calda. Intreaba "de ce?" fara teama.

Cu toate schimbarile, indicatorul preferat a ramas acelasi: sfarsitul tuturor restrictiilor.

Mi-e dor de cantec de chitara pe scarile reci din curte, de adunat de furnze fosnitoare de langa gard, de mirosul de muzeu de la parter, de tabloul aruncat al lui Eminescu, de plete de baiat zburlite si de cozdite de ata colorata, de vorbit ore intregi pe "sicrie"le de la 1, de cuiul din banca care mi-a rupt toti ciorapii, de locul de dat cu capul, de crapatura din usa de la baie, de lovitura unei mingi de ping pong, de maini inghetate inainte de teze, de praf de creta pe blugi, de citeriul Stolz-Cezaro, de mirolaitul pisicii in ore, de zeci de pixuri pierdute, de zbenguiala din vestiar, de sarit gardul, de priviri furate, de sireturi desfacute, de "Fratii Jderi" bagati pe gat,de Hoang, de rock dres cu filozofie, de sandwish-uri in ore, de "a iubit-o?".....de liceu!

Pierdut spiritul Craciunului. Semnalmente: talie globala,miros de scortisoara si de portocale, culoare alba. Semne particulare: degja caldura. Ultima data a fost vazut in copilarie. Ofer recompensa gasitorului.

------------------------------------------------------------------------------------------------

Vine inevitabil si totusi eu nu-l simt. Nici in mirosul de cozonac, nici in palpaitul regulat al luminililor din vitrine, nici in frenezia cumparaturilor si a cumparatorilor, nici in telefonul care-mi suna in ritmuri de Jingle Bells Rock. Nici in mine.

Ma intreb daca asa a fost intotdeauna. Daca sarbatorile au fost mereu atat de seci, si le-am umplut mereu eu cu zambete, daruri si caldura. Sau daca pur si simplu anul asta, mi s-a terminat topping-ul.

Mi-e dor sa ma bombane cineva in autobuz si eu sa-i urez Craciun Fericit!

Fiindca vine un moment cand trebuie sa tragi linie. Stop! Pana aici! Sa te uiti inapoi si sa contabilizezi plusurile si minusurile, sa faci bilantul si sa vezi rezultatul. Profit sau pierdere!?

Cum stau cu activele?! Active circulante cu duiumul, mai ales in ultimul sfert al anului, de cand am inaugurat filiala in studentie. Atat de ciculante incat pe unele nici nu le retin dupa nume. Imobilizari?! Raman o parte din cele vechi si prea putine noi. Chiar pierdut 2. Nu le decalr nule. Mai astept... Cheltuieli in avans nenumarate. Timp, energie, idei fata de care am o creanta de viata implinita.

Pasive...sa tot fie. Capital propriu pentru prima data cu adevarat propriu. Sursa de finantare:bursa. Datorii?! Fara numar! Minute intariziate, intalniri neonorate, capitole sarite, vitamine nemancate, melodii ascultate de jos, saruturi nedate, vise impotmolite la jumate, sofat nesemnificativ, Dumnezeu departat.

Active=Pasive?! Iar am gresit la calucule..
Punct. Si de la capat.