JouJou

"17 ani bairame
timiditate început
salivă buze răsuflare
noapte albă lacul tei
ciorapi de damă suferinţă
fotografie rămas bun
disperare hohote de râs
poliţie răsărit metrou

prietenie plajă foc dragoste putere tinereţe fum
iubire amintire val nepăsare luptă orgasm ideal

Şapteşpe mii pahar ţigară
cămin speranţă aşternut
beţie cântec ignoranţă
rucsac nisip gara de nord
carte de muncă libertate" [...]

+TVA

Clasa a 9a, candva in primele zile din vancata de vara.

4 pupeze survolau curtea liceului, in timp ce cativa baieti se destindeau la baschet, dupa proba de bac oral. Pupazoiul era brunet si bronzat, isi trantise sacoul si camasa pe masa de ping-pong si arunca la cos ridicandu-se usor pe varful pantofilor lustruiti si negri. Pupezele, hlizite toate, aruncau si ele, dar ocheade. Si din una in alta, pupaza creata, hotareste ca va trimite un mesager sa-i faca cunoscuta pozitia. Gainatul cade tocmai pe pupaza subsemnata. "De ce ?" incerca ea cu subtila disperare sa se furiseze...pentru ca ele nu merg, pentru ca in prima zi de scoala aproape le-a agasat cu sociabilitatea ei, pentru ca pamantul e rotund si altele.

De parca nu era suficient ca urma sa se prezinte in fata celui mai cel pupazoi - la momentul respectiv,colac peste pupeze, in maieu alb - pupaza a fost si abandonata strategic in urma, ca sa, vezi Doamne, aiba teren de desfasurare.

:)

Imi aduc aminte ca m-am trezit langa o minge de ping-pong, pe care m-am aplecat sa o ridic. Aveam sosete dungate si pantaloni scurti- costumatie de copil in vacanta. I-am dat mingea in cel mai firesc mod , caci intre timp trecuse la ping pong. Apoi, cu deja legendarul "auzi?", i-am zis ce si cum, de pupaza creata.

Dupa cateva minute eram afara din curte, dupa colt, unde restul pupezelor asteptau zburlite. Pupeze? Mai degraba ciocanitori, cand au aflat ce tampenie clocisem: in loc sa-i iau numarul lui, i l-am dat pe al ei.

Alergam prin Kiseleff ca se intuneca a furtuna si pupaza creata ma facea omleta pentru gestul meu. Putin stia ea, ca vara aia, avea sa fie cea mai frumoasa a ei de pana atunci.

Logodna fericita, Vlar!

M-as muta si maine de acasa. Daca mi-ai da , pe rand, un iglu, o pagoda, o tree house in scandinavia, o casa suspendata pe stalpi deasupra oceanului, sau, treaca de la mine:) , un penthouse in Manhattan.Altfel, nicidecum.

Cartierul meu are inca un aer de bunic bland si inalt, care ma lasa sa-i cotrobai in buzunarele pardesiului ca sa descopar un pachet de Bonibon.

Cartierul meu mai are strazi cu piatra cubica, cu felinare galbene si garduri cu iedera. Are pisici negre cu coada atarnand de pervazuri, pisici dungate incolacite pe boltele de vita de vie si pe Tom, asortat cu tufele de trandafiri pitici. Pe un colt, e dintotdeauna o Lada caramizie acoperita cu prelata, intre rotile careia sta o minge de fotbal dezumflata,tot dintotdeaua. Asfaltul miroase a pesmet- rasfatul zilnic al porumbeilor, acoperisul garajlelor a flori de tei si rufele scoase la uscat a liliac. In crapaturile scarilor roiesc furnici si cateodata te ciocnesti de bancuri de gazulite, din care, daca razi cu gura pana la urechi, poti sa inghiti si o familie intreaga.

Aici am dormit cu usa descuiata, si cu masina, am iesit in pijamale sa vad artificiile, m-am plimbat la 2 dimineata si am mers jumate de kilometru desculta, cu sandalele rupte in mana.

De ceva vreme, bunicul asta isi da parul cu gel, fumeaza pipa si citeste Esquire. Nu ma deranjeaza neaparat, mi se pare amuzant mai degraba.

Cartierul meu are cafenele cu indicii bursiei ruland pe plasme, trotuare ocupate de terase si de masini cu nume complicate, ceainarii cu expozitii de mobila, cluburi accesibile doar cu invitatie, piete cu cirese si zmeura, vanzatoare cu haine de firma si parul cu placa.

Aici merg noaptea la farmacia non stop, in trening, cu slalom printre paparazzi care pandesc un toc de 10, un Rolex sau un breton teapan.

Acum ploua in cartieru meu hibrid.