JouJou

Clasa a 9a, candva in primele zile din vancata de vara.

4 pupeze survolau curtea liceului, in timp ce cativa baieti se destindeau la baschet, dupa proba de bac oral. Pupazoiul era brunet si bronzat, isi trantise sacoul si camasa pe masa de ping-pong si arunca la cos ridicandu-se usor pe varful pantofilor lustruiti si negri. Pupezele, hlizite toate, aruncau si ele, dar ocheade. Si din una in alta, pupaza creata, hotareste ca va trimite un mesager sa-i faca cunoscuta pozitia. Gainatul cade tocmai pe pupaza subsemnata. "De ce ?" incerca ea cu subtila disperare sa se furiseze...pentru ca ele nu merg, pentru ca in prima zi de scoala aproape le-a agasat cu sociabilitatea ei, pentru ca pamantul e rotund si altele.

De parca nu era suficient ca urma sa se prezinte in fata celui mai cel pupazoi - la momentul respectiv,colac peste pupeze, in maieu alb - pupaza a fost si abandonata strategic in urma, ca sa, vezi Doamne, aiba teren de desfasurare.

:)

Imi aduc aminte ca m-am trezit langa o minge de ping-pong, pe care m-am aplecat sa o ridic. Aveam sosete dungate si pantaloni scurti- costumatie de copil in vacanta. I-am dat mingea in cel mai firesc mod , caci intre timp trecuse la ping pong. Apoi, cu deja legendarul "auzi?", i-am zis ce si cum, de pupaza creata.

Dupa cateva minute eram afara din curte, dupa colt, unde restul pupezelor asteptau zburlite. Pupeze? Mai degraba ciocanitori, cand au aflat ce tampenie clocisem: in loc sa-i iau numarul lui, i l-am dat pe al ei.

Alergam prin Kiseleff ca se intuneca a furtuna si pupaza creata ma facea omleta pentru gestul meu. Putin stia ea, ca vara aia, avea sa fie cea mai frumoasa a ei de pana atunci.

Logodna fericita, Vlar!