Nov 12, 2013

Cum recunosti the oja?

O cheama Red My Fortune Cookie si iese impecabil dintr-o sedinta de volei cu aruncat pe jos si infipt in tricouri vecine.

Oct 22, 2013

As vrea sa existe un manual de instructiuni despre cum sa fac sa nu:

- imi strang de pe raft cercerii purtati azi, instant, cand aud scartaitul portii. sa fie ordine, ca poate de data asta esti tu;
- rastorn din geanta, pe iarba din parcul prin care tocmai trec, intr-o clipita, plasturii impermeabili cu Garfield, cutia cu placinta de dovleac, cablul USB si castile si elasticul de elasticul de par cu urechi de iepure, agatat de ele, talonul, jumatate de bilet la teatru. fiindca mi s-a zgaltait putin telefonul si poate e semn de la tine;
- mai pun in buzunar bomboane din state aduse de colegi, fiindca ma gandesc ca ti-ar placea. si poate or sa ajunga la tine cumva;
- culeg intr-un draft articole si gifuri si silly-me-quotes of the day, ca poate o sa le vezi la un moment dat;
- ma gandesc la planul meu cu diminetiile tematice*, de acum cativa ani, pe care voiam sa-l pun in practica la tm, de fiecare data cand ascult muzica frantuzeasca (si fir-ar, e peste tot unde merg);



* din One Note-ul incropit pe tren, inainte sa ajung:



Mic dejun frantuzesc:
·         Cafea +/- suc de porto bun
·         Croissante +/- Felii de toast cu unt si gem
·         Fructe putine si feliate
·         Ziar (Jurnalul National)
·         Soundtrack:
o    Sous le ciel de Paris- Edith Piaf
o    Les champs elysees - Joe Dassin
o    La vie en rose /  Milord- Mireille Mathiew
o    Mon mac a moi -Patricia Kass
o    Padam padam - Edith Piaf
o    Michele -Gerard Lenorman
o    L'ete indien - Joe Dassin
o    La rue Ketanou- idem
o    Je veux - Zaz
·         Look: imi pun un fular/basca in cap, imi prind parul in coc, sau un tricou cu dungi


Mic dejun american:
·         American pancakes
·         Soundtrack:
Breakfast in America - Supertramp
America - Simon and Garfunkel
American Pie - Don Mc Lean
American Women - Lenny Kravitz
Born in the USA - Springsteen
Neil Diamond - Coming to America
Richie Sambora - Made in America
New York, New York - Sinatra
What a wondeful world -Louis Armstrong
·         Look: parul in doua cozi de majoreta, ceva rosu cu albastru si alb pe mine

Mic dejun italian:
·         Bruschete:
·         Toast, rosii cuburi, busuioc, usturoi+/- mozarella
·         Toast Philadelphia (+/- felii de banana)
·         Inca un tip, ma mai gandesc eu, poate cu somon si lamaie
·         Soundtrack:
o    Italiano vero - Toto cutugno
o    Se basta se una bela cantonone- Eros Ramazotii
o    Meraviliosa creatura - Gianna Nanini
o    Notti magice -idem
·         Look: gesticulez si vorbesc cu accent italian
 


Oct 18, 2013

you are my bucket list

Oct 17, 2013

In ziua in care am deschis prima data SQL-ul, cam anul trecut pe vremea asta, mi-am cumparat o agrafa cu floricele brodate manual, dupa birou. Ca sa compenseze.

Intre timp, am invatat sa fiu mai eficienta. In sedinta de astazi, cam pe cand se dezbatea recompilarea build-ului preliminar, m-am hotarat ca-mi iau blush. Am comandat imediat cum am iesit din sala.

Simt ca sunt la cateva ore de lucrat in Unix distanta de a-mi lua un tutu. Si de a-l tine in sertar si imbraca de fiecare data cand capcaunul tehnic isi arata amenintator cele 7 capete si atenteaza la coditele mele.

Oct 1, 2013

nunta muta

Despre cum am ajuns eu, dintre toti europenii de la nunta, sa am de departe cel mai frumos partener, nu se poate stii.

Despre cum am ajuns eu, dintre toate colegele de generala, care ieseau cu capitanul echipei de baschet, jucatorul de polo, Mr. Boboc, baiatul cu cativa ani mai mare din Elvetia, sa am de departe cel mai frumos partener, nu se poate stii.

Despre cum am ajuns eu, dintre toti oamenii cu safire la gat, gene false, 3 tacamuri, camera de bridge a bunicilor, vacanta in Alaska, sa am de departe cel mai frumos partener, nu se poate stii.

Despre cum am ajuns eu, sa fiu privita ca tot ce a asteptat vreodata, de catre de departe cel mai frumos partener, nu se poate stii.

Despre cum n-am ajuns, se poate stii.


Sep 13, 2013

Jan 21, 2013

Jan 1, 2013

Oct 2, 2012

Wearing non-converse, non-thrifted, non-flower-power uncomfortable grow-up shoes: 50E (+ 0.3E yellow and green dinosaur plaster).

Bonding with the senior partner you just met over a obscure Beatles song: priceless.

Sep 23, 2012

this live eating homemade raspberry mousse in grandma's grassy mountain backyard

Jul 30, 2012

in stilul meu clasic, incercand sa scot radical din cosinus de inimioara, ma gandesc :

ca relatiile nu sunt despre suflete pereche sau soarta. ci despre a fi mai buni impreuna decat separat. ca sunt despre a fi tu insuti, dar a fi cea mai buna versiune a ta. si despre a invata sa renunti la lucrurile marunte si egoiste.

bineinteles ca e foarte posibil ca joi de exemplu sa cred ca in propozitie este vorba despre un teanc de sentimente puse unul peste altul. despre cosuri de rachita cu flori la bicicleta, despre lampioane zburatoare, despre poze atent incadrate, despre citronade cu doua paiuri si becuri de craciun ce trebuie descalcite, despre tutu-uri si conversi, despre bjork, mai ales despre ea.

asta din seria i-used-to-be-indecisive-but-now-i'm-not-so-sure.

Jul 21, 2012

repeat until

Summer in Siam by The Pogues on Grooveshark

Apr 26, 2012



Atticus by Noisettes on Grooveshark

Jan 6, 2012

uite, cu tot cu memoria mea masurabila in centimetri, mi-am dat seama ca au cam trecut 2 ani de cand mi-ai dedicat hank's letter to karen, aproape unul de cand ma strigi 42 si cateva zile de cand se pare ca suntem personaje de cantec.

vezi, deci, ca-mi amintesc aniversarile? numai ca tre' sa fie neoficiale, sa nu lucreze la stat.

tiliae flos, bai.

Dec 6, 2011

e miezul zilei aici si intunecat incat in mod sigur as aprinde farurile. ploua nici mocaneste, nici in ropote, ci suficient cat sa te ude pana la piele daca nu esti impermeabil in drumul pana la cateva intersectii mai incolo. vantul reuseste sa clatine teiul plantat de taica-miu cand era copil, in spatele casei. oameni infofoliti alearga de sub o streasina sub alta, cu ochii mijiti si umerii ridicati, sistem de aparare instinctiv.

iar mie, imi vine sa iau pelerina a carei gluga nu-mi ajunge pana pe frunte, sa ma urc pe bicicleta si sa o tai prin padure, spre scoala. sa stau la un semafor pitic, a 4a in sir, sa-mi miroasa a sarat si a verde si sa-mi rasara din senin zambete blonde. mi-e foarte dor de dk.

Nov 18, 2011

draga luca,

nu stiu cum sa zic, dar cand ma gandesc la tine imi vine sa ma spal pe dinti 5 zile incontinuu, fiindca trebuie ca zambesti la lucruri stralucitoare. si sa fac primul curs disponibil de cantat la harpa, ca sa te iau pe sus in cel mai delicat mod posibil ( da, sunt terifiata ca ti-as as putea scarnti o mana, dizloca gatul sau intoarce un genunchi pe dos numai cat te-as atinge). imi vine sa-mi fac cazemata din carti de povesti si sa ies doar ca sa le istorisesc la coada la banca sau urcata pe capota in blocajele de la semafor, pana cand nu mai am emotie la vorbit in public sau ascultator mai putin captivat. fiindca stiu sigur-sigur ca o sa fii mare amator de povestiri, la fel ca si de fotbal, pentru care mi-am luat deja sosete trei sferturi, ros-albastre - indiferent de ce-ti zice taica-tu - cele mai frumoase culori. imi vine sa iau in ingrijire un recif de corali, sa impart ciocolatele pe o raza dinamica de 1 kilometru in jurul tau, sa fiu asistent docil pe tura de noapte a cercetatorilor din medicina moleculara, sa merg in audienta la ONU cu idei noi, sa las toate frigiderele la care am acces deschise in fiecare decembrie, ca sa se faca frig si sa ninga pana la craciun. sa fie cumva, lumea asta si mai buna pentru tine. e frumos aici, sa stii.

bate cupa,

auntie

Nov 12, 2011

It's like you come onto this planet with a crayon box.
Now, you may get the 8-pack, you may get the 16-pack.
But it's all in what you do with the crayons,the colors that you're given.
Don't worry about drawing within the lines or coloring outside the lines.
I say color outside the lines. Color right off the page.

Sep 28, 2011

in loc de canapea - banca
fantana si noapte si oras pe fundal avem
chimie avem.

Aug 22, 2011

cand te uiti prin obiectivul aparatului greu si rece la soarele de lana portocalie lipit pe rand, pe fiecare usa de acasa din anii astia, tot rotesti de obiectiv ca sa intre in focus si nu intelegi de ce imaginea e parca din ce in ce mai blurata. pana cand blurul aluneca pe obraji.


Apr 9, 2011

Piticii astia blonzi ma fac ce n-au reusit comunicatori experti in integrare sociala, oameni de afaceri radicali, colegi de facultate exclusivisti, evenimente urbane intr-o singura limba - sa vreau sa stiu daneza mai mult decat la nivel de baza. Pentru ca, ca sa poti sa faci pe cineva avion, trebuie sa stii sa-l alinti inainte. Au venit cei trei frati sub 1,25m ai vecinei daneze in vizita.

Apr 8, 2011

O farama de mostra de la supermarket de ciabatta crocanta, proaspata si calda cu unt sarat e cel mai bun lucru pe care l-am mancat in ultimii ani. De fapt, in contextul in care imi vine sa respir in punga non stop dupa intalnirea cu proful de dizertatie, cred ca e una din cele mai tari senzatii vreodata, deci vezi ca orgasmul ala la tocul usii se zgaltaie serios pe podium.

Apr 3, 2011

basorexia

Mar 22, 2011

Vreau sa plimb un caine mare si latos intr-un colt de lume unde e soare numai cat sa port tricou si tenesi si sa nu mai stiu de nimeni. O saptamana. Si apoi vad eu.

Mar 17, 2011



all those stupid love songs have started to make sense.

Feb 28, 2011

Dimineata imi doresc cel mai tare sa te vad. Printre gene, incolacit intre cearceafuri. Sa-ti pui palma peste palma mea si sa ne intersectam degetele, sa-mi pierd genunchiul stang si sa ma strivesti de tine pana cand nu mai am ce expira. Si apoi sa-ti raman moale in brate, lipita exact pe conturul corpului tau, inspirand aerul meu preferat, dintre clavicula si umar.


Feb 23, 2011

deci mail

As putea sa stau ore pe geamantan, la capatul terminalului 2 si sa ma uit la oameni. Daca intre Baker Street si Westminster am fixat cuplul de pe bancheta vizavi a metroului si am crosetat cu Ioana povestea din spatele celor doua personaje cu trenciuri in culori pamantii si parul strans la spate, pai Danemarca imi furnizeaza material pentru un fular unul pe fata - unul pe dos, cat sa inconjoare pamantul. De cateva ori, negijento-lejer, smechereste. Oamenii astia cu trasaturi corecte si parca xeroxate sunt facuti din culori, texturi, detalii, asocieri surprinzatoare de ai putea sa-i hasurezi fix acolo unde multimea numerelor naturale intalneste multimea numerelor irationale, excentrice. Si jur ca ti s-ar toci varful creionului.

Jan 25, 2011

Jan 16, 2011

pe tine si pe corporate strategy

Jan 13, 2011

Apr 22, 2009

Cand venea vorba de pus la masa, in familie, eu asoratam fata de masa cu sevetelele, asezam in unghi masurat paharele de trei feluri,dadeam fuga la piata si veneam cu un brat de flori pe care le chinuiam in aranjamente suprarealiste, ascundeam lozuri sub farfurii si ma ocupam cu nimicuri de gen, care imi dadeau senzatia ca pregatesc pranzul/cina.

La ocazii deocheate decoram salata de cruditati cu felii de mar, garniseam platoruile de aperitive cu frunze de salata frageda, taiam painea toast in patru, o acopeream cu farame de peste afumat, cu o cate capera si o felie transparenta si rasucita de lamaie si gata, contribuiam la facutul macarii.

Nici in lume nu paream prea talamba, pentru ca in cercul meu, mereu au gatit baietii. M-am scos cu taiatul lemnelor pe ritm, cu confectionarea castroanelor de salata, cu acrobatiile clatitelor si cu condimentatul carniii de gratar. Pana s-au prins ca efectuez aceasta operatiune cu doua degete din cauza ca nu simpatizez carnea cruda.

Drept pentru care, fiindca noi credem ca trebuie sa pui pasiune in ceea ce faci, m-au transferat la un departament mai light. Asa se face ca dupa-masa ultimului revelion impachetam artisitc rulouri cu sunca si umpleam in spirala jumatati de oua pe muzica simfonica.

Si imi inchipuiam ca, daca va trebui sa gatesc candva de-adevaratelea, o sa ma descurc.

Ma indoiesc ca afurisita de mamaliga se incadreaza la categoria mancare adevarata, dar cert e ca azi i-am venit de hac. Dupa o metoda brevetata, am folsit: 3 farfurii, 2 linguri, 3 servetele scumpe ca naiba, din setul de Paste, 1 suport de lumanare devenit cioburi, 1 matura, 1 faras, 1 tel dezmembrat, 2 manusi pentru cuptor, 2'40'' pe Cosmote, 1 papuc. Rezultatul? "Mai buna ca a lui maica-ta". As fi sarit in sus si cu un simplu "comestibila".

Nu cred ca am recuzita necesara sa gatesc vreodata ciorba.

Apr 14, 2009

Apr 7, 2009

Ieseam din baie cu prosopul infasurat pe cap cand tata a inceput sa recite versuri din El-Zorab.


Jan 16, 2009

Pentru o saptamana n-am functionat cu somn si mancare, ci doar cu imbratisari de la oameni care imi sunt aproapte, cu zambete impartite aleator pe strada, cu curaj face orice idee spontana. Efervescent, cu senzatia ca lumea incepe de la mine. Am trait.

E ironic cum, cea mai buna si cea mai rea veste apar la distanta de fix 7 zile.

Jan 7, 2009

the game is on again

Jan 1, 2009

Nu mi s-a mai intamplat de mult ca primul lucru dupa ce deschid ochii sa zambesc. Cu fiecare por, cu fiecare clipit, cu fiecare respiratie. Si cel mai important, fara vreun motiv concret.

Dec 29, 2008

E vremea introspectiilor, a concluziilor si a prioritizarilor. Fara sa clipesc, stiu ca 2008 a fost anul cu cele mai mari greutati de pana acum.

Primele semne le-a dat in iulie, cand lipicioasa dupa o zi si-o noapte de cuseta, m-am trezit in gara cu un troller, o geanta de voiaj, una de umar si trei oameni la fel de incarcati. Plus o harta. Cu fiecare pas eram mai aproape de a arunca o pereche de balerini din bagaj, de a cauta si angaja un hamal la orice suprapret, de a balacari romaneste stradutele in panta ale Pragai.

Septembrie m-a prins in garsoniera cocheta de la Foisor, incercand sa duc un televizor la reparat. Asezasem monstrul pe o patura, pentru a-l putea misca mai usor, insa la fiecare "1,2,3 si, acum, acum! " ne pocnea un ras isteric, cum numai examenul de negociere mai scosese din noi. Inutil sa zic ca A. ii e frica de lifturi, deci am coborat pe scari cu hei-rup si cu scenarii demne de camera ascunsa.

De curand am rezolvat o probelma complexa de combinatorica, geometrie in spatiu si logica, distribuind in mod echitabil vreo 45 de litrii si 10 kilograme in trei valize de dimensiuni diferite. Provocarea adevarata a fost insa transportul lor pana in portbagaj, in miez de noapte. Atacate de ras si de data asta, ne-am fortat o mina sumbra, un mers ritmic si furisat si ochi iscoditori imprejur. Era evident ca valiza imensa si neagra tainuia un cadavru transat. La fel de evidenta ca paloarea noastra cand, patruland, a aparut politia.

Dec 25, 2008

Test

Alegeti varianta corecta:

Cel mai palpitant e:
- una din 3 masini sa greseasca drumul, ocolind cu 50 km
- alta din 3 masini sa mearga cu 120km/h prin defileul Jiului
- sa implori angajatii de la telescaun sa-l mai tina deschis inca umpic, si umpic...
- sa fii imobilizat sub bagaje in telescaun si sa ai impresia ca pierzi cimbru

Paradoxal e :
- "fara noi ati muri de foame" spusa de baieti
-"fara noi nici cu sania nu stiti sa va dati" spusa de fete
- classic rock, folk, gypsy music, soft rock, jazz, bossa nova, din aceleasi boxe

Miza cea mai mare e:
- cine pierde spala vasele
- cine pierde pazeste ciorba
-cine castiga intra in sauna cu fetele

Stii ca merge bine cand:
- reusesti in sfarsit sa te agati singura de teleski
- privesti din varful partiei si stii sigur ca e varful lumii
- sari peste un damb si cazi tot in picioare
- dar ti se pare plictisitor, ramai in clapari si te apuci de facut ingerasi

E din alt film:
- tango in clapari
- alzheimer, relatii de conjunctura, sughituri, la 6 dimineata
- mafia si mima, la alt 6 dimineata
- friptea intre oameni de 22 de ani

Timp de lucru: 5 zile
Punctaj: 1 cana vin fiert/ subiect

Dec 16, 2008

scriu repede, ca la 12 mi se transforma tastatura in doveac.

"Cateodata ma uit la televizor si nu ma gandesc la nimic. Astept sa treaca timpul si a doua zi sa o iau de la capat, iar si iar." cred ca e cel mai trisit lucru pe care mi l-a zis vreodata.

sa-mi mai scada umpic coroana de drama queen.

Dec 10, 2008

si am frecat faianta din spatele dulapului, am aranjat cartile dupa marime, am calcat prosoapele de bucatarie. vine bunica-mea, dupa vreo 4 ani.

stiu cat a fost intotdeauna de stricta la curatenie.

stiu si ca stie ca primul lucru cand ajung acasa imi arunc hainele pe unde apuc, ca nu port niciodata papuci, ca fac mofturi la mancare si de aia e frigiderul plin de chestii pe jumatate terminate, ca citesc pe parchet cu picioarele pe pereti.

dar vreau sa vada ca pot sa fiu si responsabila, vreau sa fie multumita de mine.

pe restul lumii am tot timpul s-o impresionez.

Nov 24, 2008

Ipoteza: barbatul e un copil mare.

Demonstratie: il convingi sa intre la tomograf pentru ca e ca-n filme si ii promiti ca-i inramezi scan-ul sistemului circulator colorat albastru de la substanta de contrast.

Concluzie: "nu mai vreau niciodata"

Oct 23, 2008

desen

pe fondul contractelor de cesiune si al titlului oneros:
- ce e asta?
- oscileaza intre arici si masina de curse.

Oct 14, 2008

si-un MBA.

Oct 9, 2008

Daca as fi scris mai devreme as fi zis ca in departamentul ala s-au adunat toti frustratii- pitici hipofizari, giganti pituitari, obezi maligni, metrosexuali neafirmati, cineasti dezorientati, avocati reprofilati, narcomani sau pur si simplu mediocrii. In frunte cu mine, instabila emotional.

Daca as fi scris mai devreme as fi zis ca mai tare decat spaghetele de orez, cu sos, chinezesti, ma scarbeste femeia de seriviciu, cu singurul lucru care ii intra in atributii pe care am vazut-o facandu-l - deschiderea usilor de la wc-uri printr-un bubuit cu piciorul, sunetul scos la vederea privelsitii si trecutul mai departe pana la un wc functional, caruia ii pune o hartie igineica si pleaca; cafelele, cumparaturile neinsemante, capul usor inclinat inapoi astfel incat sa poata privi in jos, toate in schimbul unui scaun tras la biroul sefei si o discutie la per-tu.

Daca as fi scris mai devreme as fi zis cum se simte vaniteatea celor proaspat promovati in pozitii ce implica supravegherea subalternilor, despre limbajul lor de lemn vs. naturaletea studiata a CEOului si despre cum ma dadeam cu capul de dulap intr-o sedinta cand am fost instiintati ca "trebuie sa oferim companiei tot supportul neceasar".

Daca as fi scris mai devreme as fi zis cum sosirea actionarilor majoritari din strainatate este fix o inspectie scolara; cu scoaterea cerceilor din spanceana si limba, imprumutarea unei camasi uitata in cuier, distribuirea de post-it-uri si ghivece cu flori, cu mentiunea ca vor fi luate inapoi, inca un pic si urma repararea toaletelelor.

Dar scriu acum- cu cardul de acces si cheile de la rollbox ca suveniruri. Cu pranzuri luate pe scarile de incendiu si cu ceaiuri baute pe acoperis, cu sperieturi de la uscatorul de maini care se porneste dupa niste legi ale fizicii aleatoare, cu usi de la bucatarie blocate cu toata forta mea si cu chicoteli in spatele lor, cu seri cu secunde numarate descrescator, revelioniceste.

Scriu acum, cand stiu sa descifrez ochii, sprancele si cutele fruntii vizibile deasupra cubiculelor, cand l-am luat peste picior pe tipul popular cu biroul chiar in fata mea, domnul "Poprire",cu riscul de-a ma renega intreaga echipa, dar in final am ajuns sa ne tragem de sireturi, cand stiu ca alarma de incendiu declansaza dansul ploii si caderea retelei inseamna miros de floricele proaspat facute la microunde.

Si scriu acum, cand rezolutia "912 promise to pay" s-a mutat la mine pe tricou, "912 promise to not forget us".

Sep 27, 2008

1999. Intram in lift si I. imi facea cu mana din pragul usii. Zambeam fad si inghiteam in sec, ingramadindu-i in lift pe ai mei, asteptand intunericul de afara si bancheta din spate,rece, a masinii ca sa eliberez lacrimile ce ma sufocau.

2005. La coltul dinspre Academie ne-am despartit mainile in timp ce imi repeta intr-una sa nu plang, ca nu va mai putea pleca. Am privit lung, fara sa respir aproape , pana V. a intrat in curte, pana cand n-am mai deslusit nici o imagine printre genele ude si incarcate. Apoi imi amintesc doar peretele de sticla al cabinei telefonice, sughituri si o doamna in varsta intrebandu-ma daca mi-a murit cineva.

2008. Pe spate in pat, cu picioarele desculte atarnand, ii terminasem lui A. toate urarile si formularile de incheiere si ascultam doar respiratia. Gustul metaic ma sugruma iarasi. "O sa fie bine" si am scapat telefonul din mana.

Sunt oameni care merita tot binele din lume si care s-au dus sa il gaseasca.

Jun 22, 2008

my bucket list

-attend a Robbie Williams concert
-witness the Aurora Borealis
-learn to say "thank you" and "i love you" in 20 different languages
-one week volunteering for a humanitarian cause
-(re)learn (and keep in mind) world's capitals
-horse riding classes
-spend some time in a traditional gypsy community
-see the Great Chineese Wall (I wouldn't mind to see it from the Moon :D)
-visit Machu Picchu
-challenge a Queen's Guard pull silly faces
-compare my skin tone with Marilyn Monroe's, mess up Einstein's hair, and stand taller than Napoleon at Madame Tussauds in London
-name a star
-attend an ice skating event
-get a tattoo
-start "pay it forward"
-go to a drive in theater
-brownies
-dunga-dunga in the airplane
-gain money spontaneously from strangers
-dog
-experience 0 gravity

Jun 16, 2008

S-a facut un an de cand am paralizat pe canapeaua italiana de piele alba, in camera cu lustre cu mii de cristale Swarovski si vaza de Rosenthal cat alocatia mea pe toti anii de scoala. Ii scapasem telefonul din mana si cand a intrat i-am explicat pozitia mea ciudata prin faptul ca mi se incalecasera doua vene la gat. Ardeam toata, tremuram in interiror si imi auzeam efectiv avalansa de ganduri, ca un zgomot alb din care nu puteam sa discern nimic. Tot ce am reusit a fost sa iau bicileta si sa ma trezesc in West Park, unde am urcat pentru prima data dintr-un foc toate cele trei poduri. Abia cand am coborat brusc de pe bordura de la iesirea dinspre AutoBahnhof , a cazut lantul si am pus mana pe el care era ud, mi-am dat seama ca ploua chiar bine.

Pedalam in continuare si primul lucru care a prins contur din revolutia de ganduri a fost sa iau trenul sa fug la A. Nu stiam decat orasul unde invata, nu-i zisesem ca vin in tara si ar fi fost cel putin ciudat sa apar asa in maieu,trening si bicicleta pliabila,dupa ce intre noi ramasese neterminat totul. M-ar fi ascultat si sfatuit, mai mult ca sigur, si m-as fi dus cu toata tensiunea situatiei daca as fi stiut ca ca e cea mai buna miscare.

M-am gandit apoi cum pot sa dau de L.Ticalosul de mobil era pe cartela, toate magazinele acolo erau inchise dupa 7, iar un net-cafe, chiar daca as fi gasit, nu ma simteam in stare sa scriu. Abia procesam, scrisul ar fi fost o confirmare prea mare.

M-am asezat pe ce mi s-a parut a fi un petec mai uscat de iarba si sunt sigura ca daca s-ar fi oprit un trecator sa ma intrebe de bine, i-as fi pus pe tava, in limba aia pe care refuzam sa o invat intr-a 6a, tot.

Si ajungang iar la decemaenervezeupemine, ce-am facut ? Nimic, exact.

Cand am ajuns inapoi acasa, dupa 27 de ore de drum si un icecoffe la sticla, am scos-o pe L. pe sus de la nustiuce petrecere cu oameni mari si obligatii, la localul ala comunist de langa liceu, unde nu intram niciodata. Acum ma bateau tenisii noi si nu puteam sa-mi mai tin lacrimile.

May 24, 2008

"17 ani bairame
timiditate început
salivă buze răsuflare
noapte albă lacul tei
ciorapi de damă suferinţă
fotografie rămas bun
disperare hohote de râs
poliţie răsărit metrou

prietenie plajă foc dragoste putere tinereţe fum
iubire amintire val nepăsare luptă orgasm ideal

Şapteşpe mii pahar ţigară
cămin speranţă aşternut
beţie cântec ignoranţă
rucsac nisip gara de nord
carte de muncă libertate" [...]

+TVA

May 14, 2008

Clasa a 9a, candva in primele zile din vancata de vara.

4 pupeze survolau curtea liceului, in timp ce cativa baieti se destindeau la baschet, dupa proba de bac oral. Pupazoiul era brunet si bronzat, isi trantise sacoul si camasa pe masa de ping-pong si arunca la cos ridicandu-se usor pe varful pantofilor lustruiti si negri. Pupezele, hlizite toate, aruncau si ele, dar ocheade. Si din una in alta, pupaza creata, hotareste ca va trimite un mesager sa-i faca cunoscuta pozitia. Gainatul cade tocmai pe pupaza subsemnata. "De ce ?" incerca ea cu subtila disperare sa se furiseze...pentru ca ele nu merg, pentru ca in prima zi de scoala aproape le-a agasat cu sociabilitatea ei, pentru ca pamantul e rotund si altele.

De parca nu era suficient ca urma sa se prezinte in fata celui mai cel pupazoi - la momentul respectiv,colac peste pupeze, in maieu alb - pupaza a fost si abandonata strategic in urma, ca sa, vezi Doamne, aiba teren de desfasurare.

:)

Imi aduc aminte ca m-am trezit langa o minge de ping-pong, pe care m-am aplecat sa o ridic. Aveam sosete dungate si pantaloni scurti- costumatie de copil in vacanta. I-am dat mingea in cel mai firesc mod , caci intre timp trecuse la ping pong. Apoi, cu deja legendarul "auzi?", i-am zis ce si cum, de pupaza creata.

Dupa cateva minute eram afara din curte, dupa colt, unde restul pupezelor asteptau zburlite. Pupeze? Mai degraba ciocanitori, cand au aflat ce tampenie clocisem: in loc sa-i iau numarul lui, i l-am dat pe al ei.

Alergam prin Kiseleff ca se intuneca a furtuna si pupaza creata ma facea omleta pentru gestul meu. Putin stia ea, ca vara aia, avea sa fie cea mai frumoasa a ei de pana atunci.

Logodna fericita, Vlar!

May 5, 2008

Pimp my bunic

M-as muta si maine de acasa. Daca mi-ai da , pe rand, un iglu, o pagoda, o tree house in scandinavia, o casa suspendata pe stalpi deasupra oceanului, sau, treaca de la mine:) , un penthouse in Manhattan.Altfel, nicidecum.

Cartierul meu are inca un aer de bunic bland si inalt, care ma lasa sa-i cotrobai in buzunarele pardesiului ca sa descopar un pachet de Bonibon.

Cartierul meu mai are strazi cu piatra cubica, cu felinare galbene si garduri cu iedera. Are pisici negre cu coada atarnand de pervazuri, pisici dungate incolacite pe boltele de vita de vie si pe Tom, asortat cu tufele de trandafiri pitici. Pe un colt, e dintotdeauna o Lada caramizie acoperita cu prelata, intre rotile careia sta o minge de fotbal dezumflata,tot dintotdeaua. Asfaltul miroase a pesmet- rasfatul zilnic al porumbeilor, acoperisul garajlelor a flori de tei si rufele scoase la uscat a liliac. In crapaturile scarilor roiesc furnici si cateodata te ciocnesti de bancuri de gazulite, din care, daca razi cu gura pana la urechi, poti sa inghiti si o familie intreaga.

Aici am dormit cu usa descuiata, si cu masina, am iesit in pijamale sa vad artificiile, m-am plimbat la 2 dimineata si am mers jumate de kilometru desculta, cu sandalele rupte in mana.

De ceva vreme, bunicul asta isi da parul cu gel, fumeaza pipa si citeste Esquire. Nu ma deranjeaza neaparat, mi se pare amuzant mai degraba.

Cartierul meu are cafenele cu indicii bursiei ruland pe plasme, trotuare ocupate de terase si de masini cu nume complicate, ceainarii cu expozitii de mobila, cluburi accesibile doar cu invitatie, piete cu cirese si zmeura, vanzatoare cu haine de firma si parul cu placa.

Aici merg noaptea la farmacia non stop, in trening, cu slalom printre paparazzi care pandesc un toc de 10, un Rolex sau un breton teapan.

Acum ploua in cartieru meu hibrid.

Apr 28, 2008

Cand am asezat permisul in portofel prima data am stiut ca imi trebuie mai mult decat o cartela plastifiata ca sa ma simt cu adevarat Sofer. Trebuia, vezi bine, sa trec prin anumite ritualuri initiatice ale existentei la volan, clar definite in mintea mea: gestul gales si relaxat facut cu mana pietonilor pentru a traversa , palma ridicata in semn de multumire pentru prioritate, clipocitul din avarii primit tot ca multumire, avertizarea de radar prin flash-uri.

Daca pe primele le-am bifat relativ repede,ultima era cea mai provocatoare. Era dovada suprema a solidaritatii soferesti si totodata apogeul etapei de novice, incununarea trecerii la categoria pro, accesibila doar celor alesi. Devenea apoi cod de onoare intre acesti putini cu experienta, agilitate, curaj, rebeliune si complicitate in fata legii.

Drumul de ieri pe E85 s-a dovedit a fi biletul meu catre acest club exclusivisit.

Motorina: 120 RON. Bucuria primului flash de avertizare radar primit: de nepretuit. Stirbita doar de necesitatea reala de a incetini seminficativ- nu luasem in calcul asta. Depasind zona 0, am folosit din plin privilegiul de a-i avertiza luminos pe ceilalti.

Ulterior flash-urile s-au repetat. Crestea inima in mine petru aceasta confirmare a statutului meu de Sofer. Atentionarile prin faruri erau tot mai dese, desi de multe ori nu vedeam nici un semn al unei posibile existente radar. Era clar, pur si simplu imi era recunoscuta valoarea! Cand flash-urile s-au repetat chiar si peste masura noului meu orgoliu soferesc, am inceput sa intru la banuieli.

Prima data m-am gandit ca iese fum din masina. Am verificat printr-o inspectie in oglinzi si presupunerea s-a dovedit neintemeiata. Nici vizual, nici la mana nu se simtea vreun fel de defectiune tehnica.

Apoi mi-am zis ca arat rapitor de bine incat nu se pot abtine ceilalti participanti la trafic. Cu siguranta era datorita ochelarilor de soare. Ii cumparasem special pentru condus, fumurii, imensi si blindati pe toate partile ca sa fiu sigura ca nu ma perturba nici o raza in ascensiunea soferistica. Ce fraiera ca nu-i purtasem si pe strada! Ce daca erau agasant de la moda?

Cand s-a innorat si mi-am scos ochelarii dar frecventa flash-urilor nu s-a rarit am banuit ca e vorba despre a damn good hair day. Deci asa, sa-mi tot prind parul in coc lejer ca sa nu ma gadile pe gat la drum lung.

Destul e destul- cum ar spune americanii- dupa inca alte flash-uri, nu mai conta motivatia, incepusem sa ma enervez si le raspundeam asemenea,in repetate randuri chiar.

Cand am oprit in parcare mi-am dat seama ca, bonus la biletul pentru clubul Soferilor primisem si unul pentru Asociatia Zapacitilor. Aveam faza lunga pornita.