JouJou

Cand venea vorba de pus la masa, in familie, eu asoratam fata de masa cu sevetelele, asezam in unghi masurat paharele de trei feluri,dadeam fuga la piata si veneam cu un brat de flori pe care le chinuiam in aranjamente suprarealiste, ascundeam lozuri sub farfurii si ma ocupam cu nimicuri de gen, care imi dadeau senzatia ca pregatesc pranzul/cina.

La ocazii deocheate decoram salata de cruditati cu felii de mar, garniseam platoruile de aperitive cu frunze de salata frageda, taiam painea toast in patru, o acopeream cu farame de peste afumat, cu o cate capera si o felie transparenta si rasucita de lamaie si gata, contribuiam la facutul macarii.

Nici in lume nu paream prea talamba, pentru ca in cercul meu, mereu au gatit baietii. M-am scos cu taiatul lemnelor pe ritm, cu confectionarea castroanelor de salata, cu acrobatiile clatitelor si cu condimentatul carniii de gratar. Pana s-au prins ca efectuez aceasta operatiune cu doua degete din cauza ca nu simpatizez carnea cruda.

Drept pentru care, fiindca noi credem ca trebuie sa pui pasiune in ceea ce faci, m-au transferat la un departament mai light. Asa se face ca dupa-masa ultimului revelion impachetam artisitc rulouri cu sunca si umpleam in spirala jumatati de oua pe muzica simfonica.

Si imi inchipuiam ca, daca va trebui sa gatesc candva de-adevaratelea, o sa ma descurc.

Ma indoiesc ca afurisita de mamaliga se incadreaza la categoria mancare adevarata, dar cert e ca azi i-am venit de hac. Dupa o metoda brevetata, am folsit: 3 farfurii, 2 linguri, 3 servetele scumpe ca naiba, din setul de Paste, 1 suport de lumanare devenit cioburi, 1 matura, 1 faras, 1 tel dezmembrat, 2 manusi pentru cuptor, 2'40'' pe Cosmote, 1 papuc. Rezultatul? "Mai buna ca a lui maica-ta". As fi sarit in sus si cu un simplu "comestibila".

Nu cred ca am recuzita necesara sa gatesc vreodata ciorba.

my world on video

Ieseam din baie cu prosopul infasurat pe cap cand tata a inceput sa recite versuri din El-Zorab.

Pentru o saptamana n-am functionat cu somn si mancare, ci doar cu imbratisari de la oameni care imi sunt aproapte, cu zambete impartite aleator pe strada, cu curaj face orice idee spontana. Efervescent, cu senzatia ca lumea incepe de la mine. Am trait.

E ironic cum, cea mai buna si cea mai rea veste apar la distanta de fix 7 zile.

the game is on again

Nu mi s-a mai intamplat de mult ca primul lucru dupa ce deschid ochii sa zambesc. Cu fiecare por, cu fiecare clipit, cu fiecare respiratie. Si cel mai important, fara vreun motiv concret.

E vremea introspectiilor, a concluziilor si a prioritizarilor. Fara sa clipesc, stiu ca 2008 a fost anul cu cele mai mari greutati de pana acum.

Primele semne le-a dat in iulie, cand lipicioasa dupa o zi si-o noapte de cuseta, m-am trezit in gara cu un troller, o geanta de voiaj, una de umar si trei oameni la fel de incarcati. Plus o harta. Cu fiecare pas eram mai aproape de a arunca o pereche de balerini din bagaj, de a cauta si angaja un hamal la orice suprapret, de a balacari romaneste stradutele in panta ale Pragai.

Septembrie m-a prins in garsoniera cocheta de la Foisor, incercand sa duc un televizor la reparat. Asezasem monstrul pe o patura, pentru a-l putea misca mai usor, insa la fiecare "1,2,3 si, acum, acum! " ne pocnea un ras isteric, cum numai examenul de negociere mai scosese din noi. Inutil sa zic ca A. ii e frica de lifturi, deci am coborat pe scari cu hei-rup si cu scenarii demne de camera ascunsa.

De curand am rezolvat o probelma complexa de combinatorica, geometrie in spatiu si logica, distribuind in mod echitabil vreo 45 de litrii si 10 kilograme in trei valize de dimensiuni diferite. Provocarea adevarata a fost insa transportul lor pana in portbagaj, in miez de noapte. Atacate de ras si de data asta, ne-am fortat o mina sumbra, un mers ritmic si furisat si ochi iscoditori imprejur. Era evident ca valiza imensa si neagra tainuia un cadavru transat. La fel de evidenta ca paloarea noastra cand, patruland, a aparut politia.

Alegeti varianta corecta:

Cel mai palpitant e:
- una din 3 masini sa greseasca drumul, ocolind cu 50 km
- alta din 3 masini sa mearga cu 120km/h prin defileul Jiului
- sa implori angajatii de la telescaun sa-l mai tina deschis inca umpic, si umpic...
- sa fii imobilizat sub bagaje in telescaun si sa ai impresia ca pierzi cimbru

Paradoxal e :
- "fara noi ati muri de foame" spusa de baieti
-"fara noi nici cu sania nu stiti sa va dati" spusa de fete
- classic rock, folk, gypsy music, soft rock, jazz, bossa nova, din aceleasi boxe

Miza cea mai mare e:
- cine pierde spala vasele
- cine pierde pazeste ciorba
-cine castiga intra in sauna cu fetele

Stii ca merge bine cand:
- reusesti in sfarsit sa te agati singura de teleski
- privesti din varful partiei si stii sigur ca e varful lumii
- sari peste un damb si cazi tot in picioare
- dar ti se pare plictisitor, ramai in clapari si te apuci de facut ingerasi

E din alt film:
- tango in clapari
- alzheimer, relatii de conjunctura, sughituri, la 6 dimineata
- mafia si mima, la alt 6 dimineata
- friptea intre oameni de 22 de ani

Timp de lucru: 5 zile
Punctaj: 1 cana vin fiert/ subiect

scriu repede, ca la 12 mi se transforma tastatura in doveac.

"Cateodata ma uit la televizor si nu ma gandesc la nimic. Astept sa treaca timpul si a doua zi sa o iau de la capat, iar si iar." cred ca e cel mai trisit lucru pe care mi l-a zis vreodata.

sa-mi mai scada umpic coroana de drama queen.

si am frecat faianta din spatele dulapului, am aranjat cartile dupa marime, am calcat prosoapele de bucatarie. vine bunica-mea, dupa vreo 4 ani.

stiu cat a fost intotdeauna de stricta la curatenie.

stiu si ca stie ca primul lucru cand ajung acasa imi arunc hainele pe unde apuc, ca nu port niciodata papuci, ca fac mofturi la mancare si de aia e frigiderul plin de chestii pe jumatate terminate, ca citesc pe parchet cu picioarele pe pereti.

dar vreau sa vada ca pot sa fiu si responsabila, vreau sa fie multumita de mine.

pe restul lumii am tot timpul s-o impresionez.

Ipoteza: barbatul e un copil mare.

Demonstratie: il convingi sa intre la tomograf pentru ca e ca-n filme si ii promiti ca-i inramezi scan-ul sistemului circulator colorat albastru de la substanta de contrast.

Concluzie: "nu mai vreau niciodata"

pe fondul contractelor de cesiune si al titlului oneros:
- ce e asta?
- oscileaza intre arici si masina de curse.

si-un MBA.

Daca as fi scris mai devreme as fi zis ca in departamentul ala s-au adunat toti frustratii- pitici hipofizari, giganti pituitari, obezi maligni, metrosexuali neafirmati, cineasti dezorientati, avocati reprofilati, narcomani sau pur si simplu mediocrii. In frunte cu mine, instabila emotional.

Daca as fi scris mai devreme as fi zis ca mai tare decat spaghetele de orez, cu sos, chinezesti, ma scarbeste femeia de seriviciu, cu singurul lucru care ii intra in atributii pe care am vazut-o facandu-l - deschiderea usilor de la wc-uri printr-un bubuit cu piciorul, sunetul scos la vederea privelsitii si trecutul mai departe pana la un wc functional, caruia ii pune o hartie igineica si pleaca; cafelele, cumparaturile neinsemante, capul usor inclinat inapoi astfel incat sa poata privi in jos, toate in schimbul unui scaun tras la biroul sefei si o discutie la per-tu.

Daca as fi scris mai devreme as fi zis cum se simte vaniteatea celor proaspat promovati in pozitii ce implica supravegherea subalternilor, despre limbajul lor de lemn vs. naturaletea studiata a CEOului si despre cum ma dadeam cu capul de dulap intr-o sedinta cand am fost instiintati ca "trebuie sa oferim companiei tot supportul neceasar".

Daca as fi scris mai devreme as fi zis cum sosirea actionarilor majoritari din strainatate este fix o inspectie scolara; cu scoaterea cerceilor din spanceana si limba, imprumutarea unei camasi uitata in cuier, distribuirea de post-it-uri si ghivece cu flori, cu mentiunea ca vor fi luate inapoi, inca un pic si urma repararea toaletelelor.

Dar scriu acum- cu cardul de acces si cheile de la rollbox ca suveniruri. Cu pranzuri luate pe scarile de incendiu si cu ceaiuri baute pe acoperis, cu sperieturi de la uscatorul de maini care se porneste dupa niste legi ale fizicii aleatoare, cu usi de la bucatarie blocate cu toata forta mea si cu chicoteli in spatele lor, cu seri cu secunde numarate descrescator, revelioniceste.

Scriu acum, cand stiu sa descifrez ochii, sprancele si cutele fruntii vizibile deasupra cubiculelor, cand l-am luat peste picior pe tipul popular cu biroul chiar in fata mea, domnul "Poprire",cu riscul de-a ma renega intreaga echipa, dar in final am ajuns sa ne tragem de sireturi, cand stiu ca alarma de incendiu declansaza dansul ploii si caderea retelei inseamna miros de floricele proaspat facute la microunde.

Si scriu acum, cand rezolutia "912 promise to pay" s-a mutat la mine pe tricou, "912 promise to not forget us".

1999. Intram in lift si I. imi facea cu mana din pragul usii. Zambeam fad si inghiteam in sec, ingramadindu-i in lift pe ai mei, asteptand intunericul de afara si bancheta din spate,rece, a masinii ca sa eliberez lacrimile ce ma sufocau.

2005. La coltul dinspre Academie ne-am despartit mainile in timp ce imi repeta intr-una sa nu plang, ca nu va mai putea pleca. Am privit lung, fara sa respir aproape , pana V. a intrat in curte, pana cand n-am mai deslusit nici o imagine printre genele ude si incarcate. Apoi imi amintesc doar peretele de sticla al cabinei telefonice, sughituri si o doamna in varsta intrebandu-ma daca mi-a murit cineva.

2008. Pe spate in pat, cu picioarele desculte atarnand, ii terminasem lui A. toate urarile si formularile de incheiere si ascultam doar respiratia. Gustul metaic ma sugruma iarasi. "O sa fie bine" si am scapat telefonul din mana.

Sunt oameni care merita tot binele din lume si care s-au dus sa il gaseasca.

-attend a Robbie Williams concert
-witness the Aurora Borealis
-learn to say "thank you" and "i love you" in 20 different languages
-one week volunteering for a humanitarian cause
-(re)learn (and keep in mind) world's capitals
-horse riding classes
-spend some time in a traditional gypsy community
-see the Great Chineese Wall (I wouldn't mind to see it from the Moon :D)
-visit Machu Picchu
-challenge a Queen's Guard pull silly faces
-compare my skin tone with Marilyn Monroe's, mess up Einstein's hair, and stand taller than Napoleon at Madame Tussauds in London
-name a star
-attend an ice skating event
-get a tattoo
-start "pay it forward"
-go to a drive in theater
-brownies
-dunga-dunga in the airplane
-gain money spontaneously from strangers
-dog
-experience 0 gravity

S-a facut un an de cand am paralizat pe canapeaua italiana de piele alba, in camera cu lustre cu mii de cristale Swarovski si vaza de Rosenthal cat alocatia mea pe toti anii de scoala. Ii scapasem telefonul din mana si cand a intrat i-am explicat pozitia mea ciudata prin faptul ca mi se incalecasera doua vene la gat. Ardeam toata, tremuram in interiror si imi auzeam efectiv avalansa de ganduri, ca un zgomot alb din care nu puteam sa discern nimic. Tot ce am reusit a fost sa iau bicileta si sa ma trezesc in West Park, unde am urcat pentru prima data dintr-un foc toate cele trei poduri. Abia cand am coborat brusc de pe bordura de la iesirea dinspre AutoBahnhof , a cazut lantul si am pus mana pe el care era ud, mi-am dat seama ca ploua chiar bine.

Pedalam in continuare si primul lucru care a prins contur din revolutia de ganduri a fost sa iau trenul sa fug la A. Nu stiam decat orasul unde invata, nu-i zisesem ca vin in tara si ar fi fost cel putin ciudat sa apar asa in maieu,trening si bicicleta pliabila,dupa ce intre noi ramasese neterminat totul. M-ar fi ascultat si sfatuit, mai mult ca sigur, si m-as fi dus cu toata tensiunea situatiei daca as fi stiut ca ca e cea mai buna miscare.

M-am gandit apoi cum pot sa dau de L.Ticalosul de mobil era pe cartela, toate magazinele acolo erau inchise dupa 7, iar un net-cafe, chiar daca as fi gasit, nu ma simteam in stare sa scriu. Abia procesam, scrisul ar fi fost o confirmare prea mare.

M-am asezat pe ce mi s-a parut a fi un petec mai uscat de iarba si sunt sigura ca daca s-ar fi oprit un trecator sa ma intrebe de bine, i-as fi pus pe tava, in limba aia pe care refuzam sa o invat intr-a 6a, tot.

Si ajungang iar la decemaenervezeupemine, ce-am facut ? Nimic, exact.

Cand am ajuns inapoi acasa, dupa 27 de ore de drum si un icecoffe la sticla, am scos-o pe L. pe sus de la nustiuce petrecere cu oameni mari si obligatii, la localul ala comunist de langa liceu, unde nu intram niciodata. Acum ma bateau tenisii noi si nu puteam sa-mi mai tin lacrimile.

"17 ani bairame
timiditate început
salivă buze răsuflare
noapte albă lacul tei
ciorapi de damă suferinţă
fotografie rămas bun
disperare hohote de râs
poliţie răsărit metrou

prietenie plajă foc dragoste putere tinereţe fum
iubire amintire val nepăsare luptă orgasm ideal

Şapteşpe mii pahar ţigară
cămin speranţă aşternut
beţie cântec ignoranţă
rucsac nisip gara de nord
carte de muncă libertate" [...]

+TVA

Clasa a 9a, candva in primele zile din vancata de vara.

4 pupeze survolau curtea liceului, in timp ce cativa baieti se destindeau la baschet, dupa proba de bac oral. Pupazoiul era brunet si bronzat, isi trantise sacoul si camasa pe masa de ping-pong si arunca la cos ridicandu-se usor pe varful pantofilor lustruiti si negri. Pupezele, hlizite toate, aruncau si ele, dar ocheade. Si din una in alta, pupaza creata, hotareste ca va trimite un mesager sa-i faca cunoscuta pozitia. Gainatul cade tocmai pe pupaza subsemnata. "De ce ?" incerca ea cu subtila disperare sa se furiseze...pentru ca ele nu merg, pentru ca in prima zi de scoala aproape le-a agasat cu sociabilitatea ei, pentru ca pamantul e rotund si altele.

De parca nu era suficient ca urma sa se prezinte in fata celui mai cel pupazoi - la momentul respectiv,colac peste pupeze, in maieu alb - pupaza a fost si abandonata strategic in urma, ca sa, vezi Doamne, aiba teren de desfasurare.

:)

Imi aduc aminte ca m-am trezit langa o minge de ping-pong, pe care m-am aplecat sa o ridic. Aveam sosete dungate si pantaloni scurti- costumatie de copil in vacanta. I-am dat mingea in cel mai firesc mod , caci intre timp trecuse la ping pong. Apoi, cu deja legendarul "auzi?", i-am zis ce si cum, de pupaza creata.

Dupa cateva minute eram afara din curte, dupa colt, unde restul pupezelor asteptau zburlite. Pupeze? Mai degraba ciocanitori, cand au aflat ce tampenie clocisem: in loc sa-i iau numarul lui, i l-am dat pe al ei.

Alergam prin Kiseleff ca se intuneca a furtuna si pupaza creata ma facea omleta pentru gestul meu. Putin stia ea, ca vara aia, avea sa fie cea mai frumoasa a ei de pana atunci.

Logodna fericita, Vlar!

M-as muta si maine de acasa. Daca mi-ai da , pe rand, un iglu, o pagoda, o tree house in scandinavia, o casa suspendata pe stalpi deasupra oceanului, sau, treaca de la mine:) , un penthouse in Manhattan.Altfel, nicidecum.

Cartierul meu are inca un aer de bunic bland si inalt, care ma lasa sa-i cotrobai in buzunarele pardesiului ca sa descopar un pachet de Bonibon.

Cartierul meu mai are strazi cu piatra cubica, cu felinare galbene si garduri cu iedera. Are pisici negre cu coada atarnand de pervazuri, pisici dungate incolacite pe boltele de vita de vie si pe Tom, asortat cu tufele de trandafiri pitici. Pe un colt, e dintotdeauna o Lada caramizie acoperita cu prelata, intre rotile careia sta o minge de fotbal dezumflata,tot dintotdeaua. Asfaltul miroase a pesmet- rasfatul zilnic al porumbeilor, acoperisul garajlelor a flori de tei si rufele scoase la uscat a liliac. In crapaturile scarilor roiesc furnici si cateodata te ciocnesti de bancuri de gazulite, din care, daca razi cu gura pana la urechi, poti sa inghiti si o familie intreaga.

Aici am dormit cu usa descuiata, si cu masina, am iesit in pijamale sa vad artificiile, m-am plimbat la 2 dimineata si am mers jumate de kilometru desculta, cu sandalele rupte in mana.

De ceva vreme, bunicul asta isi da parul cu gel, fumeaza pipa si citeste Esquire. Nu ma deranjeaza neaparat, mi se pare amuzant mai degraba.

Cartierul meu are cafenele cu indicii bursiei ruland pe plasme, trotuare ocupate de terase si de masini cu nume complicate, ceainarii cu expozitii de mobila, cluburi accesibile doar cu invitatie, piete cu cirese si zmeura, vanzatoare cu haine de firma si parul cu placa.

Aici merg noaptea la farmacia non stop, in trening, cu slalom printre paparazzi care pandesc un toc de 10, un Rolex sau un breton teapan.

Acum ploua in cartieru meu hibrid.

Cand am asezat permisul in portofel prima data am stiut ca imi trebuie mai mult decat o cartela plastifiata ca sa ma simt cu adevarat Sofer. Trebuia, vezi bine, sa trec prin anumite ritualuri initiatice ale existentei la volan, clar definite in mintea mea: gestul gales si relaxat facut cu mana pietonilor pentru a traversa , palma ridicata in semn de multumire pentru prioritate, clipocitul din avarii primit tot ca multumire, avertizarea de radar prin flash-uri.

Daca pe primele le-am bifat relativ repede,ultima era cea mai provocatoare. Era dovada suprema a solidaritatii soferesti si totodata apogeul etapei de novice, incununarea trecerii la categoria pro, accesibila doar celor alesi. Devenea apoi cod de onoare intre acesti putini cu experienta, agilitate, curaj, rebeliune si complicitate in fata legii.

Drumul de ieri pe E85 s-a dovedit a fi biletul meu catre acest club exclusivisit.

Motorina: 120 RON. Bucuria primului flash de avertizare radar primit: de nepretuit. Stirbita doar de necesitatea reala de a incetini seminficativ- nu luasem in calcul asta. Depasind zona 0, am folosit din plin privilegiul de a-i avertiza luminos pe ceilalti.

Ulterior flash-urile s-au repetat. Crestea inima in mine petru aceasta confirmare a statutului meu de Sofer. Atentionarile prin faruri erau tot mai dese, desi de multe ori nu vedeam nici un semn al unei posibile existente radar. Era clar, pur si simplu imi era recunoscuta valoarea! Cand flash-urile s-au repetat chiar si peste masura noului meu orgoliu soferesc, am inceput sa intru la banuieli.

Prima data m-am gandit ca iese fum din masina. Am verificat printr-o inspectie in oglinzi si presupunerea s-a dovedit neintemeiata. Nici vizual, nici la mana nu se simtea vreun fel de defectiune tehnica.

Apoi mi-am zis ca arat rapitor de bine incat nu se pot abtine ceilalti participanti la trafic. Cu siguranta era datorita ochelarilor de soare. Ii cumparasem special pentru condus, fumurii, imensi si blindati pe toate partile ca sa fiu sigura ca nu ma perturba nici o raza in ascensiunea soferistica. Ce fraiera ca nu-i purtasem si pe strada! Ce daca erau agasant de la moda?

Cand s-a innorat si mi-am scos ochelarii dar frecventa flash-urilor nu s-a rarit am banuit ca e vorba despre a damn good hair day. Deci asa, sa-mi tot prind parul in coc lejer ca sa nu ma gadile pe gat la drum lung.

Destul e destul- cum ar spune americanii- dupa inca alte flash-uri, nu mai conta motivatia, incepusem sa ma enervez si le raspundeam asemenea,in repetate randuri chiar.

Cand am oprit in parcare mi-am dat seama ca, bonus la biletul pentru clubul Soferilor primisem si unul pentru Asociatia Zapacitilor. Aveam faza lunga pornita.

Dorinte. Cand arunci o moneda in fantana, cand gusti ceva pentru prima data, cand prinzi un puf de papadie, cand ghicesti obrazul cu geana cazuta, cand rupi un iades de pui, cand spui aceelasi lucru simultan cu altcineva , cand iti apare o pata alba pe unghie, cand iti leaga firul de martisor la mana, cand suflii in lumanari, cand se schimba anul, cand iti arunci dintele de lapte peste casa, cand primesti un mail in lant.

Ai atatea ocazii sa ti pui dorinte. Constientizezi ceea ce vrei si esti cu un pas mai aproape.

De aici ai doua cai: iti pui busuioc sub perna, te plimbi insitent print-o zona cu porumbei, scotocesti gazonul squarurile de pe sosea dupa trifoi cu patru foi, scrutezi podeaua de langa casele de marcat dupa vreo moneda cazuta, te sincronizezi fortat cu colegul care-si umple ceasca de cafea ca sa ti iasa in cale "cu plinul", faci cumparaturi de langa primarie sa vezi macar o mireasa. Si astepti sa pice. Sau iei initiativa.

O singura conditie e: sa nu spui nimanui dorinta, fiindca nu se mai indeplineste.
E na?! Imi doresc echilibu.

“L’Etat, c’est moi” . Je veux etre tes jardins.















Je n'ai vu aucun Quasimodo,
seulement beaucoup d' Esmeraldes








La Boheme, en Montmartre









Once upon a February







Prochain arret Champ de Mars - Tour Eiffel. Attention a la marche en descendant du train.







Sur Seine









Greatness is in details

Bon, pro'abil ar trebui sa scriu, ca sa nu uit.

Saptamana asta a scos la iveala toate valentele din mine.

Au trebuit 4000m inaltime, 800km/h si turbulente ca sa-mi dau seama ca nu-mi e frica de ce e dincolo, dar deocamdata am atatea de trait aici. Sub influenta asta sau nu, muntii inzapezti din Austria, muscand din linia orizontului mi s-au parut cel mai frumos lucru din excursia la Paris.

Au depasit cu mult faimosul turn, la care cel mai mult m-a marcat faptul ca exercita o presiune pe sol de doar 4 kg/cm2 , adica egala cu presiunea unui om care sta pe scaun. Chapeau bas pour monsieur Eiffel!

Furnicarul din jur e obositor, sunt blitzuri pe Champ de Mars, in vitrinele bistrourilor centrale si la veceurile publice de la iesirea din metrou. Din bateau-mouche se vede mai calm orasul, sau poate ca perspectiva noua asupra monumentelor capteaza intraga atentie, cu blitz cu tot.

Sa nu ma dau dupa deget, turist agitat am fost si eu, all inclusive : poze cu Mona Lisa, cu Venus din Milo, sweet talk cu nenea de la Versailles pentru casti cu ghid audio ce nu intrau in pretul biletului, poze ilegale in dormitorul Mariei Antoaneta, lumanare candela aprinsa in Notre Dame, fredonat "ooo..shampelize" in timpul promenadei pe bulevardul cu acelasi nume, gaufre si vin rosu, mers blat cu metroul cu pretextul ca nu stiam ca La Defence iese din zonele 1 si 2.

Am fost geek, cu accente grave cand in mijlocul Pantheonului ma incapatanam sa inteleg principiul pendulului lui Foucault, sau cand la etajul doi, in fata avizierul din lemn masiv in Sorbona, aproape imi dadusera lacrimile.

Am fost si femeie, ramasa fara suflare si fara bani in Galeriile LaFayette, ca reactie la zona rondoului si la lenjeria de dantela mov inchis, la sold de la 50 de euro. Highlight-ul vizitei (sau mai pe romaneste bomboana de pe coliva) a fost sedinta de machiaj profesionist oferita de Mac pentru a testa noua gama de produse. Foarte buna...si cam atat! :)

Copil am fost ca niciodata cand, cu urechi de Minnie Mouse pe cap, portile de la intrarea Disney mi-au parut giganice. Nu stiu exact din ce cauza: poate pentru ca l-am pupat pe Duhul din Lampa lui Aladin, poate de la aerul sarat din tunelul piratilor sau de la aerului inchis din casa mortii, poate pentru ca am tipat din toti plamanii mei si ai urmasilor urmasilor mei in rollercoasterul lui Indiana Jones, sau poate de la glace de framboise savurata strengareste; cert e ca in RER spre casa aveam chiar vocea Patricei Kaas.

Am fost tanara responsabila la sedinta de consiliu a campusului si iresponsabila la petrecerea de bal mascat.

Cu toate astea, in colajul cu lucruri dragi, as decupa atmosfera pariziana din: cei care stateau pe jos, sprijiniti de perete sau de tulpina groasa a unui copac batran, pe cheile Senei, lumina difuza, portocalie a veiozelor din in si aerul dens din biblioteca Sorbonei, strazile inguste si abrupte din Montmartre, presarate cu portretisti cu barba, cei multi care citeau in metrou, cidrul si francezul brunet,cu plete de la petrecerea din campus.

Acum doi ani, cam tot pe vremea asta.

Ii spuneam lui Andrei ca cel mai nasol e sa nu-ti pui intrebari.
Mi-a raspuns ca cel mai frumos e sa-ti pui intrebari.

Acum, cu pretentia macar a varfurilor picioarelor pe pamant, adaug, fara forma reflexiva si cu complement direct.

Cel mai important e sa stii ce sa intrebi. Apoi pe cine.

De cand ma stiu mi-am dorit caine. Mare cat sa poata urca pe umerii mei in doua labe, latos cat sa-mi pierd degetele in blana lui si vioi cat sa ma alerge prin locurile nu-calcati-iarba din centrul parcului Patinuarului. Dupa ani de insistente, am primit pesti. Si anume 5. Tinuti intr-un bol de punch, la mine pe birou, alesi ca sa fie singurele animale de casa pe care n-as putea sa pun mana.

Dupa un timp perechea de gupy a facut cativa gupy mai mici. Dupa inca un timp, pestii adulti au mancat puii. Nu stiu daca chiar am vazut sau doar mi-am inchipuit, cert e ca acum am in minte imaginea pestisorilor pe jumatate scheletici, dar inca vii, unduindu-si coada osoasa , inotand firesc si degajat.

Dupa pui, au urmat gupy adulti la macel. Desi primeau de mancare. Desi erau specii care pot coabita.

Acvariul care pana nu demult statuse in vitrina din sufragerie era dotat cu un polonic de sticla si nici decum cu un aparat de oxigenat apa. Aceasta operatiune trebuia facuta manual, prin schimbarea apei la intervale de timp rezonabile. Numai ca rezonabil este un termen relativ, asa incat dupa ce o vreme a inotat foarte aproape de suprafatata impreuna cu ceilalti doi coacvarieni ramasi, pe xeno mascul l-am gasit intr-o dimineata lipit de covor. Sinucis.

Mobilizat de tragedia pestelui corai cu coada ascutita, tata s-a hotarat sa improspateze apa mai des. Intr- una din primele lui initiative de gen, manuind vitejeste strecuratoarea de ceai pe post de plasa de peste, a scapat-o pe femela xeno in chiuveta si dusa a fost cu suvoiul de apa pe gura de canalizare.

Ultimul ramas, mustacios si alb-gelatina era sanitarul. Denumirea acestei specii de peste vine din faptul ca face treaba unei instalatii de curtat apa- exact, nici din aia nu aveam- adica se hraneste cu mizeriile celorlati pesti. Ramas singur, nu e greu de intuit, a murit de foame.

Disclaimer: Asta nu este o pilda/poveste cu talc/simboluri. Se intampla prea multe chestii serioase in my real life, ca sa le pot ordona in vreun fel, asa ca prefer s-o las in coada de peste.

Incerc sa ma adun si nu-mi iese. Sunt prea multe bucati din mine imprastiate peste tot.

Am trei perechi de pijamale sub perna, ma spal cu gel de dus pe cap si azi dimineata m-am holbat doua minute la suportul de periute de dinti incercand sa-mi amintesc care e a mea.

Ghid practic al soferului de Floreasca, Stefan cel Mare, Dorobanti, Colentina si Romana:

Inainte sa pleci la drum:
1. Da-le un mesaj celor care te asteapta :"Intarzii".
2. Mergi la toaleta,obligat-fortat. Nu se stie peste cat timp o sa mai ai ocazia.
3. Fa cateva exercitii de joc de glezne. Incalzire pentru adevaratul joc ambreaj-acceleratie.

Pe sosea:
1. Nu subestima puterea unui muncitor de a se catzara dintr-un transeu fix in fata ta.
2. Daca ai de ales intre groapa si muncitorul, alege totusi groapa.
3. Daca ti se pare ca masina din fata s-a oprit deja, nu ti se pare.

Pe loc:
1. Aranjeaza monezile din suportul dintre scaune dupa valoare.
2. Recapituleaza functiile fiecarui led.
3. Seteaza computerul de bord pe franceza.
4. Mai bine aranjezi monezile dupa gradul de oxidare.
5 .Baga pe loc intr-a 3a. Ca sa nu uiti cum se face.
6. Incearca sa apesi simultan, cu o singura mana, butonul de dezaburire si cel de search de la radio.
1. Pune cd-ul "sway me more" si fa karaoke.
2. Asorteaza-l cu niste miscari ritmice din maini si cap.
3. Fa-te mica, fiindca te-a obsevat cineva din masina de langa.
4. Evident, coloana nu se va misca pentru inca mult timp, asa ca simte-te prost sau...
5. Flirteaza prin geam cu tipul de mai devreme.

La destinatie:
1. Ai ajuns la destinatie abia atunci cand ai gasit loc de parcare.
2.Nu parca in spate la TNB. Se va gasi un habauc care sa te blocheze pentru toata noaptea.
3. Foloseste cu incredere o foaie rupta din b24fun si creionul de ochi ca sa-i lasi un mesaj bineintentionat.

Am multe feluri de prieteni in sens larg.

Pe voi va stiu cu coronita si cu uniforma, cu slip si colac, cu gluga si cu zapada in clapari. Ma stiti ciufulita si mofturoasa la macare, cu mana in ghips si cu obsesii harrypotteriene si cu sosete cu degete. Cu voi pot sa incep sa zic un banc de 7 ori si sa nu-l pot termina de ras, pot sa fac parcarea laterara din mai multe miscari, pot sa recunosc ca habr n-am cine-i LuisVuitton si pot sa ard floricelele. Voua va zic de la inceputul filmului cine e criminalul, fara sa-l fi aflat inainte, si va ghicesc imbarligaturile de cuvinte la mima. Printre voi dinamovisti tin cu steaua si tot printre voi reusesc sa pun mana dreapta pe rosu si piciorul stang pe verde la twister. Voua nu-mi pare ciudat sa va spun ca nu-mi plac hiturile mtv, sau ca, Tudor, sa-ti iei bocancu de pe covorul meu alb. Voi stiti ce naturista e mama si ca nu-mi aud niciodata telefonul, ca-mi plac tipii nerasi si branza cu gem. Sunteti prietenii fata de care daca as bea nu mi-ar fi aiurea sa ma imbat.

Tradusesm deja vreo trei pagini, care dupa frecventa cuvantului regulator sub diverse forme ai fi zis ca e scriptul vreunei emisiuni constipate pentru educatia adolescentilor. Nu se prea potrivea cu portofoliu de imprumuturi, interventie guvernamentala, dar in rest tot despre esecuri era vorba. Atunci s-a luat lumina.

Nu-mi aminteam cand am salvat ultima oara,dar parca putin imi pasa. La geam se vedea cartierul in bezna si, in sfarsit, stele. Multe stele. Apoi o flacara tremuranda de lumanare vizavi, umbre grabite si poate speriate de lanterna mai in spate, alarma rece a masinii din poarta, si lumini rosii de veghe pe Dinamo.

Imi amintesc de pene de curent de demult, cand ai mei aprindeau lumanarea rasucita de la botez, ne inghesuiam pe bibi si tata imi canta "Sara pe deal" si "Pe langa plopii fara sot".

Mult mai incolo, in liceu-da, in liceul meu constuit desupra unui cimitir- iarna tarziu, in ora de franceza s-a intrerupt curentul. S-a lasat cu buhu-ituri si cu "ia-mana-de-pe-fundul-meu"-uri.

Vara asta s-a intamplat la Sighisoara, in mijlocul Furtunii. Am ramas cu clabucul pe mine si cu regretul ca nu a durat mai mult, ca sa ma sparg in figuri cu povestea cu taximentristu.

Acum,dupa vreun sfert de ora de stat asa, ma gandeam ca totusi pot sa folosesc la ceva lumanarele cu miros de cuisoare.Le-am aprins in sir pe pervaz si...a venit lumina. Cea adevarata.

"Tu esti chiar concentrata, nu? Ca e prima oara cand te vad atenta" mi-a zis colega care a intrat cu cea mai mare nota in facultate, pe la mijlocul cursului. Am zambit instantaneu si involuntar.

Pai si daca desnezez copaci pe marginea foilor, daca rontai mar verde, daca raspund la telefon pe sub banca sau daca mai semesesc lenes, daca imi sprijin capul pe umarul vecin, daca spicuiesc din weekend lunea, daca ma iau de "dragii mamii" ai profei de baze de date sau daca citesc forme in ridurile de pe fruntea profului de econometrie, daca impletesc suvitele cuiva din fata, sau mai dau un bobarnac de dezmortire in blugii de langa, sau daca nu pot sa-mi retin cate un cuvant monumental, parca anume clocit pentru spanzuratoarea, inseamna ca nu sunt atenta?

Sunt. Cum sa fi retinut altfel de "Lunea Neagra" din istoria bursei, despre cum sa motivezi cererea unui salariu mai mare invocand cheluielile implicite din timpul anilor in care nu ai lucrat (thanks for the tip, Gogo!) sau de legenda urbana cu negresa si zarurile.

In rest, mi se parea la fel de palpitant ce invatam cum i s-ar parea unui pinguin piramida lui Cheops. Stiam ca e un lucru mare, cautat, foarte rentabil dupa 4500 de ani ;dar sa-i fie de bine- lui acolo si mie aici. Nu m-au dat de gol nici mediile, nici bursa.

De ceva timp,insa, ma suspectez cum ca mi-ar placea o materie anume- cea de azi. Ma furnica uneori, cum ma furnicau schemele sintactice si morofologice dupa care trebuia sa fac propozitii, la gramatica. Si nu, nu e din cauza profului ,cu je-ne-sais-quoi-ul lui cu tot.

mi-am impachetat copilaria in trei cutii de carton.


jucariile mele n-au avut niciodata nume. puteam foarte bine sa plec in excursii fara ele, nu trebuia sa le am langa mine la culcare si de intunericul din baie imi era teama cu sau fara vreun teddy strans la piept. intr-un mod ciudat le constientizam statutul de obiect si atat. au avut intotdeauna insa, o poveste. povestea oamenilor care mi le-au daruit si a concursurilor la care le-am castigat. cea mai frumoasa carte de povesti>>>

carti. carti cu miros de praf. carti cu pagini ingalbenite. carti cu ilustratii. carti cu dedicatii. cum stabilesti care raman in biblioteca wenge si unghiulara? normal ca nu imi vine sa duc in garaj Coliba Unchiului Tom la care am plans ca niciodata in viata si cum sper sa nici nu o fac.

carioci, echer, foaie velina, acuarela, rezerva, pic, eticheta , abtipild, alocatie, ascutitioare
vroiam sa ma asigur ca nu o sa le uit numele.

***
am 16 perechi de blugi, de cand am inceput liceul si pana acum: evazati, tociti, inverziti, cu buzunare asimetrice, claisici, skinny, rupti, mati, mov, drepti, elastici, pictati, cu bretele, baggy, cu franjuri, cu talie joasa.

***
am trisat. in ultimul sertar de la birou am pastrat trompeta de hartie de la majorat si o bancnota de 1000 lei vechi, cu formule la termodinamica.

***
din intelepciunea populara:
-picaturile de var se iau cel ma greu de pe spoturi.
-nu spune niciodata ca un dulap e prea mare.
-indeparteaza papirusurile de langa geamul deschis
- aerul conditionat mobil e mobil doar pe orizontala. sub nici o forma nu poate fi ridicat
- spatele de jos are muschi. care pot face febra musculara.

Singurele doua obiecte contondente de la mine din camera sunt: ghipsul dintr-a 6a, cu semnaturi si bucata de parchet masiv, furata din tabara de la Busteni, semnata de asemenea.

Concluzie: daca va fi vreodata nevoie sa atac, multa lume va fi alaturi de mine.

This summer hasn't ended yet and I am not sure it will ever do.

Nu-mi plantez ochiul in fata vizorului imediat cum se vede lumina pe hol, nu lipesc paharul de perete la cel mai mic zgomot , nu comunic prin batai ritmice in calorifer, nu ma aplec pe fereastra ca sa am vizibilitate mai buna in curte si nici nu-mi fac de lucru pe scara cand cineva aspira presul de la usa.

Dar stiu ca am vecini.

Psihologul (desi nu sunt sigura ca asta este sufixul care i s-ar potrivi pentru radacina "psiho") foloseste regulamentar pe strada o motochestie cu doua roti, iar in casa un leagan atarnat de tavan, care, daca nu as fi vazut " sex and the city", as fi zis ca are intrebuintari cu totul naiv-infantile.Fara indoiala ca l-as defini prin doua cuvinte : noapte si sunet. Noapte pentru ca atunci se manifesta ca locuitor al acestei cladiri si sunet pentru ca prin asta isi face simtita prezenta: cearta cu trantit chestii, alternata cu dunga-dunga indelunga (cand zic eu ca leaganul ala nu sta degeaba acolo) si bormasinit!

Papagalul si-a capatat acest statut in urma concubinajului cu madame Lili, lucru care pe vremea cand a aparut el in peisaj ( si inca! ) mie mi se parea inacceptabil: sa iti inseli nevasta, sa te muti in casa unei domnisoare de 45 de ani si sa iti mai faci si garaj in curte (chiar daca stramosii ei nu au contribuit la plata portii construita in 1900 toamna, pe motiv ca nu o sa aiba vreodata masina). Surprinzator, Papagalul asculta Cohen si Sinatra, isi sarbatoreste zilele de nume (da, exista Sf.Papagal) cu prieteni care canta la-multi-ani vanatoreste si se zvoneste ca ar lucra intr-o a gentie de publicitate, sau asa imi traduc eu "face reclama"-ul pe care mi l-a susotit bunica-mea despre el. Printre pasiunile sale exotice se numara pescuitul si traitul cu madame Lili. Madame Lili a avut o existenta nedefinita pana la aparitia moncherului Papagal, nici nu stiu prea bine daca a locuit aici, o mai auzeam din cand in cand pasarind ceva intr-o gugustuceasca morbida cu maica-sa, doamna Cucu. Acum e umbra caratoare de undite a celui care sper (pentru binele ei) ca a devenit sotul.

Familia Bumbac e probabil (probabil asta are rolul de a insinua certitudinea, cum e la Carlsberg, "probably the best beer in the world ") singura familie din lume care a avut simultan caine, pisica, porumbei si pesti. Si mai presus de toate , domnul Bumbac este cel mai pedant batranel din lume (afirmatie subiectiva, am cunoscut eu toti batraneii din lume? ). Poarta camasa cu maneca scurta calcata la dunga fie ca trebaluieste prin gradina, fie ca merge la piata, iar iarna, ia pe deasupra doar o flanela. Raspunde la telefon sobru si tare cu "da-va-rog", inchide intotdeauna poarta dupa mine cu clantaul, ma intreaba ce am mai invatat la scoala si imi povesteste ce aspru era profesorul lui de geometrie in clasa a 7a de liceu. As mai zice de ai lui, dar sunt oameni absolut de treaba.

Si mai suntem noi. Noroc cu noi ca suntem normali, ca altfel ce ne faceam?

Ah, am mentionat ca stam la numarul 9? :D

La mine pe scara miroase a lac de balustrada. Mai ales daca cobori alunecand pe ea, cu picioarele racaind discret varul gros si denivelat, ca o harta in relief. Arata urme de ghiozdan sprijinit in fata usii, palme , chiar si talpi , dare adanci de colt de dulap si de chei nervoase, praf adunat sub nivelul genunchilorde o coada aurie, stufoasa si vesela.

La mine pe scara miroase a caine ud si o sa miroasa intotdeauna asa, desi guduratul inconfundabil al lui Joy nu mai rasuna pana la pod de ani buni.

La mine pe scara miroase betigase chinezesti de mosc, infipte adanc in pamantul muscatelor. Nu pentru mult timp insa, fiindca oricine inafara de madam Lili, cand le simte, le drege cu usa de la intrare deschisa larg.

La mine pe scara miroase a ciorba de perisoare cu bors de tara si zarzavat proaspat, servita aburind in spatele usii fara vizor, de unde se aud mereu stirile. Sau mai jos, la bunica-mea, a gris cu lapte cu dulceata de visine intregi si mari, lasata pe servanta pana a prins o pojghita fina pe marginea farfuriei ondulate.

La mine pe scara miroase a domestos de lamaie, in fiecare marti dimineata si cand ma scol devreme si la sfarsit de saptamana.

La mine pe scara miroase a doamna Cucu, chiar si cand nu e acasa. Mai presus de cutia postala, de numele de la sonerie, asta e o confirmare ca dumneaei sta aici.

La mine pe scara miroase a spirale largi de Fahrenheit sambata seara, de la "proprietatea pazita si patrulata de pisici" si pana la usa de jos, incuiata cu tzacanit metalic in urma parfumului.

Si cand sunt racita, miroase numai a paracetamol.

{written in spring}

When I was a little kid, unlike other girls of my age, I wanted to become a detective or an astronaut. Or maybe both, since being an astronaut involved exploring the outer space and obviously discovering other ET civilizations, which I could have closely observe and investigate with my detective skills.

Later on, I moved to wishing to become a doctor. At first it was sheer passion for science, which I had started studying at school, but I soon found myself reading with delight the anatomy articles in the very fashionable cultural magazine at the time -The Tree of The World. After seeeeveral years, in the 12th grade, it had occurred to me again that I was meant to be a doctor, as I discovered the thrill and magic of chromosome and DNA mixtures: genetics. My daydream got strongly anchored in the real world, when one of my best friend's mother passed away, and I swore to myself that I will bring my contribution to the discovery of the cancer cure.

Soon after starting high school I wanted to become a journalist. Preferably an investigation one -recurrent theme. The idea of asking tricky questions also appealed to me, so being an interviewer was something I was looking forward to.

Then came the IT period. Web design, soft design, artificial intelligence, NASA (old ideas die hard). This would had probably developed into a little something nice, if a had had someone to teach me well and also motivate me.

In the 10th grade it started to get serious. Tones of 'what do you want to do in life' questions started to come from the psychology teacher. If someone had asked me that just a few days before I met this .....this....teacher, I would have possibly replied that I was interested in psychology, since I love working with people. But this ..this...odsoeronerhnaomhe....teacher vanished any trace of intention of mine to learn psychology, at least as it was taught at school.

Shortly after, it seemed to me that I was revealed my purpose in life. I was due to become a diplomat. Or a tourism agency representative. I was about to travel a lot, to experience other cultures, to be a polyglot always suntanned , but mostly to be able to tell all my high class ex colleagues that I also have been to Greece, Vienna and Disneyland. Yeah, you heard me right Dis-ney-land! It was all planned with a curly , paprika-loving fiend of mine : we were about to start as flight attendants , part time-obviously while being in university. We would set out a tourism agency and we would definitely go for 'The Amasing Race', leaving our formally dressed (elegant suit, black coat and tie!!! c'mon it's got to be a tie, have you seen any businessman without a tie?!) boyfriends behind for a while.

To many details. I needed a break. An advertising break. It turned out to be more than a pause. I had started battling my eyelashes to this industry long before the craze for it appeared. I didn't know much; in fact I knew nothing about it. There were my instinct and the so called creativity that people around me told me I had. And for the first time , I admitted it.

But why to settle on one thing when life can be far more exciting?! So , let's enroll in the Romanian Secret Services. C'mon, it's gonna be fun, I'm gonna be undercover, I'm gonna study reverse psychology, IT, physics, diplomacy, languages, persuasion and dissimulation, crime investigation, sports. All I ever wanted before rolled into one. Perfect. I'm gonna be that great agent that works undercover in the field, cold blooded, but still people oriented, who can drag someone into doing something by sweet talk , yet can also dismantle a bomb.

To put it in a nutshell, I currently study finances. Why?!


{current edit: switching to ( a more) realistic (and possibly trivial) mode}

In a couple of years I'd like to find myself in the glass elevator of a multinational corporation, heading to an office with a large view upon the city, while caring a light, yet data-presentation-report-full laptop, to have lunch and small talk in the non-smoking area of the cafeteria, to meet deadlines with the ballpoint pen kept in the metallic "Je sais compter jusqu'a toi: un, deux, toi" pencil box, to attend team buildings in the mountains and late nights in the pub celebrating a success, to pull silly faces behind important clients during meetings,but to shake hands for deal closure in the end, to drive home in the evening jacketless , singing along with the radio.

Te-am regasit asta seara, dupa o vara intreaga, schimbat. Intins degajat, pe aceeasi patura galben aprins a patului, dar cu ambitii cu scantei inauntru. Cu vise atat de mari, incat eu ma simteam doar o pata, asa, cu genunchii stransi spijinindu-mi barbia, cum stateam.

Stiu cum e. Am fost acolo.

Daca nu simti ca poti sa spagi luna ca adolescent, atunci cand? Dar eu nu vroiam sa ajung cap de mafie.

Avem asa: ceapa la buric pentru greata, cartof la gat pentru rosu in gat, sare pe piept pentru tuse, sosete cu otel pentru febra, gaz in par pentru paduchi. Si pentru cap in nori?

Iubesc Bucurestiul. Pentru trecerea de pietoni desfintata din fata gradinitei, pentru chioscul de langa cinema Floreasca unde vindeau suc la cutie de carton triunghiulara cu pai, pentru topoganul din piatra pe care se face atat de bine trenuletul si pentru stropitoare, pentru covrigaria de viz-a-viz de 45 , pentru zidul de pe Calinescu scris cu creta I+V=heart, pentru statia de la Glinka a 135-ului, pentru gardul stradutele cu piatra cubica si pentru cele cu nume de compozitori, pentru cele trei colturi , pentru foisorul din Kiselef, pentru gardul din fata de la Vianu, pentru masinutele din Herastrau, pentru Motoare si ceainarii, pentru casuta de ascutit patine, pentru fantana de la universitate, pentru biserica Domnita Balasa, pentru Hippie Shake-ul din gang, pentru mirosul de bun ramas dupa ce au daramat depozitul cofetariei Ana, pentru aparatul foto instant din pasaj, pentru ultimul rand din Sala Palatului, pentru ...[to be continued]


Urasc Bucurestiul. Pentru toate gropile dar mai ales pentru cea de la intersectia cu calea ferata, inspre Baneasa , pentru sinele de tramvai scoase de pe Stefan cel Mare, pentru ne-locurile de parcare, pentru ca cinema Eforie e in zona aia...[to be continued]

Cu ocazia asta am aflat ca:
-pot conduce pe tocuri, dar nu pot merge prea mult
-martipanul este glazura de tort pentru care as decoperta toate feliile din vecini
-se poate dansa rock'n'roll cu bunica-mea
-e tare senzatia cand zici: "nu beau, multumesc, sunt cu masina." e mai putin tare cand completezi: "si cu parintii"
-se chiuie mireasa, mirele, nasii, socrii,mireasa, nasii, mirele,mireasa, socrii, mireasa, se face hora in fata blocului, se rupe turta in capul miresei, se rastoarna o galeata cu apa si bani,se iuiuie un pui, se lipesc bani in pipet, se schimba voalul cu o broboada, se mananca ciorba de potrocoace

Tot cu ocazia asta m-am hotarat ca eu ma marit pe o pajiste la munte, imbracata intr-o rochie scurta, cloche, cu bretele subtiri, din bumbac si cu o coronita de flori de camp intr-un par ravasit.Si gata.

Draga Dudu,

Multa vreme, pentru mine vacanta de vara a insemnat sa cobor din personalul cu etaj si sa arunc geamantanelul gri-soarece ca sa-ti sar in brate cand te desluseam prin praful ridicat din gara. Era de parca nu ar fi trecut un an de cand ne vazuseram si vorbiseram ultima data. Parea firesc sa ne intelegem asa, la fel de firesti cum pareau si poteca de pe buza rapei,ciulinii, fantana cu cumpana si gardul nostru putin scorojit. De altfel, tot ce faceam venea de la sine, noi nefiind niciodata vinovati: dusul gainei legate de picior la "pascut" (gaina imbolnavita si taiata a doua zi), spartul oglinzii in care se radea tata-mare,pentru care am petrecut urmatoarele 7 veri cu firca de a fi urmariti de ghinion, prbatul hainelor "bune" ale bunicilor duminica dimineata cat erau la biserica, arcul din nuiaua de salcam si elasticul de la chilotii lui mam-mare.Tu erai un viteaz: nu te duceai noaptea la veceul din spatele curtii fara Spotty, iar eu o printesa: fugeam de zguduiam casa daca vedeam la casuta veceului vreo albina. Oricum, amandoi am fost mari mesteri ai galetii cu robinet, cortului de sub umbrela si ai antenei din nuc de la televizorul alb negru. Dar astea nu au fost singurele noastre urme; ai uitat de cucuiul de cand ai cazut din hamac si de zgarietura mea de pe spate de cand alergam closca pe sub hambar? Apoi serile lungi, din bucataria de iarna, de remi, rent sau table la care te scoteam din sarite ca numaram mutarile si totusi imi aratai cand puteam sa te "dau afara".Ca tot veni vorba, eram niste neintelesi: tu nu pricepeai cum pot sa lucrez atata la mate ( si nu vroiai sa ma crezi cand iti spuneam ca 3 minus 5 nu se poate) si eu nu vedeam rostul caietului tau cartonat si umed in care notai cu multa migala rezultatele fiecarui meci din toate diviziile. Cu toate astea, ma dezpotmoleai din problemele cu segmente iar eu ascultam cu tine la radio meciurile Forestei Falticeni.Eu citeam Jules Verne si tu Maitreyi, din care furam paragrafe strambandu-ma - imi ziceai ca o sa-mi placa mai tarziu. Nu te-am crezut, cum nu te crezusem nici inainte, cand mi-ai zis cum se fac copii.

**********************************************************************************************
Si de acum in colo? Mai impartim acelasi biscuite furat de pe beci, imi mai faci singurele oua ochiuri pe care le mananc, mai vorbim despre sex, mai dam "din casa" ,ne mai amuzam ca tata-mare "se urca pe cal din fuga"?

Oricum ar fi ramai varul meu preferat.De fapt, varul meu.

Casa de piatra,

Zgubi

Linia snobismului e desenata cu creta. Cand vezi ca te apropii de ea, o stergi repede cu piciorul si o muti mai departe.

Asta ca sa fii linistit cu tine. Snobismul - daca exista - creste direct proportional cu urcarea pe scara sociala. De cele mai multe ori inaintarea sociala presupune cresterea venitului, dar poate urma si schimbarii cercului social. Asa cum snobismul nu este o caracteristica obligatorie celor instariti, asa nu este nici exclusiva lor. Poti sa fii snob si pe bani modici, fara sa poti tine pasul pe toate planurile, dar pana la urma atitudinea este totul, nu?


Snobismul este unidirectionar legat de parvenire. Pentru parvenit si pentru cel care a intrat brusc in posesia unei sume de bani muncite - ce-i drept- de-a lungul vietii exista riscul de a fi coplesiti de situatie. Nu apare neaparat o schimbare in cat cheltuieste, ci in cum cheltuieste. Valorile sunt reierarhizate.


Pentru ce papucu meu ne trebuie noua televizor cu diagonala de 103 ?

Daca-mi displace ceva profund, atunci este untul de arahide si conformismul.

Nu se multumesc cu carticica lor de colorat, in care nu au depasit nici un contur, vor sa te determine si pe tine sa faci la fel intr-a ta. Chit ca tu ai o carte cu pagini rupte, din care ai facut origami, cu varfuri de creion si gene presate printre foi si cu coperta a doua mazgalita cu litere mici de mana.

Nu ma mai inghesuiti intr-un patratel,n-o sa incap niciodata.

Ar trebui sa existe muzee atmosferice...

In anul in care m-am nascut, femei cu jambiere,fuste mini si pernite pentru umeri dansau pe proaspat lansata 'Walk like an egyptian' si pocneau din degete, suspinand dupa George Michael si al lui 'Faith'. Tot atunci, U2 canta pentru prima data 'With or without you' in fata unei multimi de geci de blugi si de piele. Parul tapat, cu mult volum si accesoriile masive,in special cercei, s-au potrivit cu ochelarii de soare fumurii si unghiulari, lansati in '87 in 'Top Gun'. Filmul il aduce pe noul idol Tom Cruise pe toate posterele tinerilor iar pe coloana sonora a lui Berlin, 'Take my breath away' pe toate casetele audio.Pe cele video incep sa se inregistreze episoade din serialul 'The Simpsons',care se difuzeaza in premiera.La fel de in voga precum serialul devine si Danielle Still. Pentru cei pentru care nici macar ea nu functioneaza, o companie farmaceutica americana lanseaza Prozac.Pentru ceilalti,British Airlines accepta prima femeie pilot, in timp ce in 'lunea neagra' bursa cade abrupt pe Wall Street si in intreaga lume. De fapt , intreaga lume ajunge la 5 miliarde de locuitori. Minus unu: moare Fred Astaire.

...care sa recreeze atmosfera unei anumite perioade.

...and yet i don't hate her.

I blame me. My superprecaution in guarding the intensity of my feelings might have brought me here. Incapable of hating, but with the price of the incapacity of loving.
____________________________________________________________________

Prater, hier komme ich!

minimun requirements : "sper sa primesti de la viata pe cat meriti, pentru ca intr-adevar tie ar trebui sa ti se intample ce e mai bun"
next>>>
enable tel 00:16-02:23
next>>>
allow ciocolata topita si shake de fructe smotocite
next>>>
proceed: vlar inapoi in ro dupa 2 ani jumate, fix azi
next>>>
sos picant si vin rosu
next>>>
8+3= cantat rasunator
disable lumanari
next>>>
magheru pe ritm de frank sinatra

instalation complete




bug: animatoare in cafeneaua actorilor