JouJou

1999. Intram in lift si I. imi facea cu mana din pragul usii. Zambeam fad si inghiteam in sec, ingramadindu-i in lift pe ai mei, asteptand intunericul de afara si bancheta din spate,rece, a masinii ca sa eliberez lacrimile ce ma sufocau.

2005. La coltul dinspre Academie ne-am despartit mainile in timp ce imi repeta intr-una sa nu plang, ca nu va mai putea pleca. Am privit lung, fara sa respir aproape , pana V. a intrat in curte, pana cand n-am mai deslusit nici o imagine printre genele ude si incarcate. Apoi imi amintesc doar peretele de sticla al cabinei telefonice, sughituri si o doamna in varsta intrebandu-ma daca mi-a murit cineva.

2008. Pe spate in pat, cu picioarele desculte atarnand, ii terminasem lui A. toate urarile si formularile de incheiere si ascultam doar respiratia. Gustul metaic ma sugruma iarasi. "O sa fie bine" si am scapat telefonul din mana.

Sunt oameni care merita tot binele din lume si care s-au dus sa il gaseasca.