JouJou

Incerc sa ma adun si nu-mi iese. Sunt prea multe bucati din mine imprastiate peste tot.

Am trei perechi de pijamale sub perna, ma spal cu gel de dus pe cap si azi dimineata m-am holbat doua minute la suportul de periute de dinti incercand sa-mi amintesc care e a mea.

Ghid practic al soferului de Floreasca, Stefan cel Mare, Dorobanti, Colentina si Romana:

Inainte sa pleci la drum:
1. Da-le un mesaj celor care te asteapta :"Intarzii".
2. Mergi la toaleta,obligat-fortat. Nu se stie peste cat timp o sa mai ai ocazia.
3. Fa cateva exercitii de joc de glezne. Incalzire pentru adevaratul joc ambreaj-acceleratie.

Pe sosea:
1. Nu subestima puterea unui muncitor de a se catzara dintr-un transeu fix in fata ta.
2. Daca ai de ales intre groapa si muncitorul, alege totusi groapa.
3. Daca ti se pare ca masina din fata s-a oprit deja, nu ti se pare.

Pe loc:
1. Aranjeaza monezile din suportul dintre scaune dupa valoare.
2. Recapituleaza functiile fiecarui led.
3. Seteaza computerul de bord pe franceza.
4. Mai bine aranjezi monezile dupa gradul de oxidare.
5 .Baga pe loc intr-a 3a. Ca sa nu uiti cum se face.
6. Incearca sa apesi simultan, cu o singura mana, butonul de dezaburire si cel de search de la radio.
1. Pune cd-ul "sway me more" si fa karaoke.
2. Asorteaza-l cu niste miscari ritmice din maini si cap.
3. Fa-te mica, fiindca te-a obsevat cineva din masina de langa.
4. Evident, coloana nu se va misca pentru inca mult timp, asa ca simte-te prost sau...
5. Flirteaza prin geam cu tipul de mai devreme.

La destinatie:
1. Ai ajuns la destinatie abia atunci cand ai gasit loc de parcare.
2.Nu parca in spate la TNB. Se va gasi un habauc care sa te blocheze pentru toata noaptea.
3. Foloseste cu incredere o foaie rupta din b24fun si creionul de ochi ca sa-i lasi un mesaj bineintentionat.

Am multe feluri de prieteni in sens larg.

Pe voi va stiu cu coronita si cu uniforma, cu slip si colac, cu gluga si cu zapada in clapari. Ma stiti ciufulita si mofturoasa la macare, cu mana in ghips si cu obsesii harrypotteriene si cu sosete cu degete. Cu voi pot sa incep sa zic un banc de 7 ori si sa nu-l pot termina de ras, pot sa fac parcarea laterara din mai multe miscari, pot sa recunosc ca habr n-am cine-i LuisVuitton si pot sa ard floricelele. Voua va zic de la inceputul filmului cine e criminalul, fara sa-l fi aflat inainte, si va ghicesc imbarligaturile de cuvinte la mima. Printre voi dinamovisti tin cu steaua si tot printre voi reusesc sa pun mana dreapta pe rosu si piciorul stang pe verde la twister. Voua nu-mi pare ciudat sa va spun ca nu-mi plac hiturile mtv, sau ca, Tudor, sa-ti iei bocancu de pe covorul meu alb. Voi stiti ce naturista e mama si ca nu-mi aud niciodata telefonul, ca-mi plac tipii nerasi si branza cu gem. Sunteti prietenii fata de care daca as bea nu mi-ar fi aiurea sa ma imbat.

Tradusesm deja vreo trei pagini, care dupa frecventa cuvantului regulator sub diverse forme ai fi zis ca e scriptul vreunei emisiuni constipate pentru educatia adolescentilor. Nu se prea potrivea cu portofoliu de imprumuturi, interventie guvernamentala, dar in rest tot despre esecuri era vorba. Atunci s-a luat lumina.

Nu-mi aminteam cand am salvat ultima oara,dar parca putin imi pasa. La geam se vedea cartierul in bezna si, in sfarsit, stele. Multe stele. Apoi o flacara tremuranda de lumanare vizavi, umbre grabite si poate speriate de lanterna mai in spate, alarma rece a masinii din poarta, si lumini rosii de veghe pe Dinamo.

Imi amintesc de pene de curent de demult, cand ai mei aprindeau lumanarea rasucita de la botez, ne inghesuiam pe bibi si tata imi canta "Sara pe deal" si "Pe langa plopii fara sot".

Mult mai incolo, in liceu-da, in liceul meu constuit desupra unui cimitir- iarna tarziu, in ora de franceza s-a intrerupt curentul. S-a lasat cu buhu-ituri si cu "ia-mana-de-pe-fundul-meu"-uri.

Vara asta s-a intamplat la Sighisoara, in mijlocul Furtunii. Am ramas cu clabucul pe mine si cu regretul ca nu a durat mai mult, ca sa ma sparg in figuri cu povestea cu taximentristu.

Acum,dupa vreun sfert de ora de stat asa, ma gandeam ca totusi pot sa folosesc la ceva lumanarele cu miros de cuisoare.Le-am aprins in sir pe pervaz si...a venit lumina. Cea adevarata.

"Tu esti chiar concentrata, nu? Ca e prima oara cand te vad atenta" mi-a zis colega care a intrat cu cea mai mare nota in facultate, pe la mijlocul cursului. Am zambit instantaneu si involuntar.

Pai si daca desnezez copaci pe marginea foilor, daca rontai mar verde, daca raspund la telefon pe sub banca sau daca mai semesesc lenes, daca imi sprijin capul pe umarul vecin, daca spicuiesc din weekend lunea, daca ma iau de "dragii mamii" ai profei de baze de date sau daca citesc forme in ridurile de pe fruntea profului de econometrie, daca impletesc suvitele cuiva din fata, sau mai dau un bobarnac de dezmortire in blugii de langa, sau daca nu pot sa-mi retin cate un cuvant monumental, parca anume clocit pentru spanzuratoarea, inseamna ca nu sunt atenta?

Sunt. Cum sa fi retinut altfel de "Lunea Neagra" din istoria bursei, despre cum sa motivezi cererea unui salariu mai mare invocand cheluielile implicite din timpul anilor in care nu ai lucrat (thanks for the tip, Gogo!) sau de legenda urbana cu negresa si zarurile.

In rest, mi se parea la fel de palpitant ce invatam cum i s-ar parea unui pinguin piramida lui Cheops. Stiam ca e un lucru mare, cautat, foarte rentabil dupa 4500 de ani ;dar sa-i fie de bine- lui acolo si mie aici. Nu m-au dat de gol nici mediile, nici bursa.

De ceva timp,insa, ma suspectez cum ca mi-ar placea o materie anume- cea de azi. Ma furnica uneori, cum ma furnicau schemele sintactice si morofologice dupa care trebuia sa fac propozitii, la gramatica. Si nu, nu e din cauza profului ,cu je-ne-sais-quoi-ul lui cu tot.

mi-am impachetat copilaria in trei cutii de carton.


jucariile mele n-au avut niciodata nume. puteam foarte bine sa plec in excursii fara ele, nu trebuia sa le am langa mine la culcare si de intunericul din baie imi era teama cu sau fara vreun teddy strans la piept. intr-un mod ciudat le constientizam statutul de obiect si atat. au avut intotdeauna insa, o poveste. povestea oamenilor care mi le-au daruit si a concursurilor la care le-am castigat. cea mai frumoasa carte de povesti>>>

carti. carti cu miros de praf. carti cu pagini ingalbenite. carti cu ilustratii. carti cu dedicatii. cum stabilesti care raman in biblioteca wenge si unghiulara? normal ca nu imi vine sa duc in garaj Coliba Unchiului Tom la care am plans ca niciodata in viata si cum sper sa nici nu o fac.

carioci, echer, foaie velina, acuarela, rezerva, pic, eticheta , abtipild, alocatie, ascutitioare
vroiam sa ma asigur ca nu o sa le uit numele.

***
am 16 perechi de blugi, de cand am inceput liceul si pana acum: evazati, tociti, inverziti, cu buzunare asimetrice, claisici, skinny, rupti, mati, mov, drepti, elastici, pictati, cu bretele, baggy, cu franjuri, cu talie joasa.

***
am trisat. in ultimul sertar de la birou am pastrat trompeta de hartie de la majorat si o bancnota de 1000 lei vechi, cu formule la termodinamica.

***
din intelepciunea populara:
-picaturile de var se iau cel ma greu de pe spoturi.
-nu spune niciodata ca un dulap e prea mare.
-indeparteaza papirusurile de langa geamul deschis
- aerul conditionat mobil e mobil doar pe orizontala. sub nici o forma nu poate fi ridicat
- spatele de jos are muschi. care pot face febra musculara.

Singurele doua obiecte contondente de la mine din camera sunt: ghipsul dintr-a 6a, cu semnaturi si bucata de parchet masiv, furata din tabara de la Busteni, semnata de asemenea.

Concluzie: daca va fi vreodata nevoie sa atac, multa lume va fi alaturi de mine.

This summer hasn't ended yet and I am not sure it will ever do.

Nu-mi plantez ochiul in fata vizorului imediat cum se vede lumina pe hol, nu lipesc paharul de perete la cel mai mic zgomot , nu comunic prin batai ritmice in calorifer, nu ma aplec pe fereastra ca sa am vizibilitate mai buna in curte si nici nu-mi fac de lucru pe scara cand cineva aspira presul de la usa.

Dar stiu ca am vecini.

Psihologul (desi nu sunt sigura ca asta este sufixul care i s-ar potrivi pentru radacina "psiho") foloseste regulamentar pe strada o motochestie cu doua roti, iar in casa un leagan atarnat de tavan, care, daca nu as fi vazut " sex and the city", as fi zis ca are intrebuintari cu totul naiv-infantile.Fara indoiala ca l-as defini prin doua cuvinte : noapte si sunet. Noapte pentru ca atunci se manifesta ca locuitor al acestei cladiri si sunet pentru ca prin asta isi face simtita prezenta: cearta cu trantit chestii, alternata cu dunga-dunga indelunga (cand zic eu ca leaganul ala nu sta degeaba acolo) si bormasinit!

Papagalul si-a capatat acest statut in urma concubinajului cu madame Lili, lucru care pe vremea cand a aparut el in peisaj ( si inca! ) mie mi se parea inacceptabil: sa iti inseli nevasta, sa te muti in casa unei domnisoare de 45 de ani si sa iti mai faci si garaj in curte (chiar daca stramosii ei nu au contribuit la plata portii construita in 1900 toamna, pe motiv ca nu o sa aiba vreodata masina). Surprinzator, Papagalul asculta Cohen si Sinatra, isi sarbatoreste zilele de nume (da, exista Sf.Papagal) cu prieteni care canta la-multi-ani vanatoreste si se zvoneste ca ar lucra intr-o a gentie de publicitate, sau asa imi traduc eu "face reclama"-ul pe care mi l-a susotit bunica-mea despre el. Printre pasiunile sale exotice se numara pescuitul si traitul cu madame Lili. Madame Lili a avut o existenta nedefinita pana la aparitia moncherului Papagal, nici nu stiu prea bine daca a locuit aici, o mai auzeam din cand in cand pasarind ceva intr-o gugustuceasca morbida cu maica-sa, doamna Cucu. Acum e umbra caratoare de undite a celui care sper (pentru binele ei) ca a devenit sotul.

Familia Bumbac e probabil (probabil asta are rolul de a insinua certitudinea, cum e la Carlsberg, "probably the best beer in the world ") singura familie din lume care a avut simultan caine, pisica, porumbei si pesti. Si mai presus de toate , domnul Bumbac este cel mai pedant batranel din lume (afirmatie subiectiva, am cunoscut eu toti batraneii din lume? ). Poarta camasa cu maneca scurta calcata la dunga fie ca trebaluieste prin gradina, fie ca merge la piata, iar iarna, ia pe deasupra doar o flanela. Raspunde la telefon sobru si tare cu "da-va-rog", inchide intotdeauna poarta dupa mine cu clantaul, ma intreaba ce am mai invatat la scoala si imi povesteste ce aspru era profesorul lui de geometrie in clasa a 7a de liceu. As mai zice de ai lui, dar sunt oameni absolut de treaba.

Si mai suntem noi. Noroc cu noi ca suntem normali, ca altfel ce ne faceam?

Ah, am mentionat ca stam la numarul 9? :D

La mine pe scara miroase a lac de balustrada. Mai ales daca cobori alunecand pe ea, cu picioarele racaind discret varul gros si denivelat, ca o harta in relief. Arata urme de ghiozdan sprijinit in fata usii, palme , chiar si talpi , dare adanci de colt de dulap si de chei nervoase, praf adunat sub nivelul genunchilorde o coada aurie, stufoasa si vesela.

La mine pe scara miroase a caine ud si o sa miroasa intotdeauna asa, desi guduratul inconfundabil al lui Joy nu mai rasuna pana la pod de ani buni.

La mine pe scara miroase betigase chinezesti de mosc, infipte adanc in pamantul muscatelor. Nu pentru mult timp insa, fiindca oricine inafara de madam Lili, cand le simte, le drege cu usa de la intrare deschisa larg.

La mine pe scara miroase a ciorba de perisoare cu bors de tara si zarzavat proaspat, servita aburind in spatele usii fara vizor, de unde se aud mereu stirile. Sau mai jos, la bunica-mea, a gris cu lapte cu dulceata de visine intregi si mari, lasata pe servanta pana a prins o pojghita fina pe marginea farfuriei ondulate.

La mine pe scara miroase a domestos de lamaie, in fiecare marti dimineata si cand ma scol devreme si la sfarsit de saptamana.

La mine pe scara miroase a doamna Cucu, chiar si cand nu e acasa. Mai presus de cutia postala, de numele de la sonerie, asta e o confirmare ca dumneaei sta aici.

La mine pe scara miroase a spirale largi de Fahrenheit sambata seara, de la "proprietatea pazita si patrulata de pisici" si pana la usa de jos, incuiata cu tzacanit metalic in urma parfumului.

Si cand sunt racita, miroase numai a paracetamol.

{written in spring}

When I was a little kid, unlike other girls of my age, I wanted to become a detective or an astronaut. Or maybe both, since being an astronaut involved exploring the outer space and obviously discovering other ET civilizations, which I could have closely observe and investigate with my detective skills.

Later on, I moved to wishing to become a doctor. At first it was sheer passion for science, which I had started studying at school, but I soon found myself reading with delight the anatomy articles in the very fashionable cultural magazine at the time -The Tree of The World. After seeeeveral years, in the 12th grade, it had occurred to me again that I was meant to be a doctor, as I discovered the thrill and magic of chromosome and DNA mixtures: genetics. My daydream got strongly anchored in the real world, when one of my best friend's mother passed away, and I swore to myself that I will bring my contribution to the discovery of the cancer cure.

Soon after starting high school I wanted to become a journalist. Preferably an investigation one -recurrent theme. The idea of asking tricky questions also appealed to me, so being an interviewer was something I was looking forward to.

Then came the IT period. Web design, soft design, artificial intelligence, NASA (old ideas die hard). This would had probably developed into a little something nice, if a had had someone to teach me well and also motivate me.

In the 10th grade it started to get serious. Tones of 'what do you want to do in life' questions started to come from the psychology teacher. If someone had asked me that just a few days before I met this .....this....teacher, I would have possibly replied that I was interested in psychology, since I love working with people. But this ..this...odsoeronerhnaomhe....teacher vanished any trace of intention of mine to learn psychology, at least as it was taught at school.

Shortly after, it seemed to me that I was revealed my purpose in life. I was due to become a diplomat. Or a tourism agency representative. I was about to travel a lot, to experience other cultures, to be a polyglot always suntanned , but mostly to be able to tell all my high class ex colleagues that I also have been to Greece, Vienna and Disneyland. Yeah, you heard me right Dis-ney-land! It was all planned with a curly , paprika-loving fiend of mine : we were about to start as flight attendants , part time-obviously while being in university. We would set out a tourism agency and we would definitely go for 'The Amasing Race', leaving our formally dressed (elegant suit, black coat and tie!!! c'mon it's got to be a tie, have you seen any businessman without a tie?!) boyfriends behind for a while.

To many details. I needed a break. An advertising break. It turned out to be more than a pause. I had started battling my eyelashes to this industry long before the craze for it appeared. I didn't know much; in fact I knew nothing about it. There were my instinct and the so called creativity that people around me told me I had. And for the first time , I admitted it.

But why to settle on one thing when life can be far more exciting?! So , let's enroll in the Romanian Secret Services. C'mon, it's gonna be fun, I'm gonna be undercover, I'm gonna study reverse psychology, IT, physics, diplomacy, languages, persuasion and dissimulation, crime investigation, sports. All I ever wanted before rolled into one. Perfect. I'm gonna be that great agent that works undercover in the field, cold blooded, but still people oriented, who can drag someone into doing something by sweet talk , yet can also dismantle a bomb.

To put it in a nutshell, I currently study finances. Why?!


{current edit: switching to ( a more) realistic (and possibly trivial) mode}

In a couple of years I'd like to find myself in the glass elevator of a multinational corporation, heading to an office with a large view upon the city, while caring a light, yet data-presentation-report-full laptop, to have lunch and small talk in the non-smoking area of the cafeteria, to meet deadlines with the ballpoint pen kept in the metallic "Je sais compter jusqu'a toi: un, deux, toi" pencil box, to attend team buildings in the mountains and late nights in the pub celebrating a success, to pull silly faces behind important clients during meetings,but to shake hands for deal closure in the end, to drive home in the evening jacketless , singing along with the radio.

Te-am regasit asta seara, dupa o vara intreaga, schimbat. Intins degajat, pe aceeasi patura galben aprins a patului, dar cu ambitii cu scantei inauntru. Cu vise atat de mari, incat eu ma simteam doar o pata, asa, cu genunchii stransi spijinindu-mi barbia, cum stateam.

Stiu cum e. Am fost acolo.

Daca nu simti ca poti sa spagi luna ca adolescent, atunci cand? Dar eu nu vroiam sa ajung cap de mafie.

Avem asa: ceapa la buric pentru greata, cartof la gat pentru rosu in gat, sare pe piept pentru tuse, sosete cu otel pentru febra, gaz in par pentru paduchi. Si pentru cap in nori?

Iubesc Bucurestiul. Pentru trecerea de pietoni desfintata din fata gradinitei, pentru chioscul de langa cinema Floreasca unde vindeau suc la cutie de carton triunghiulara cu pai, pentru topoganul din piatra pe care se face atat de bine trenuletul si pentru stropitoare, pentru covrigaria de viz-a-viz de 45 , pentru zidul de pe Calinescu scris cu creta I+V=heart, pentru statia de la Glinka a 135-ului, pentru gardul stradutele cu piatra cubica si pentru cele cu nume de compozitori, pentru cele trei colturi , pentru foisorul din Kiselef, pentru gardul din fata de la Vianu, pentru masinutele din Herastrau, pentru Motoare si ceainarii, pentru casuta de ascutit patine, pentru fantana de la universitate, pentru biserica Domnita Balasa, pentru Hippie Shake-ul din gang, pentru mirosul de bun ramas dupa ce au daramat depozitul cofetariei Ana, pentru aparatul foto instant din pasaj, pentru ultimul rand din Sala Palatului, pentru ...[to be continued]


Urasc Bucurestiul. Pentru toate gropile dar mai ales pentru cea de la intersectia cu calea ferata, inspre Baneasa , pentru sinele de tramvai scoase de pe Stefan cel Mare, pentru ne-locurile de parcare, pentru ca cinema Eforie e in zona aia...[to be continued]

Cu ocazia asta am aflat ca:
-pot conduce pe tocuri, dar nu pot merge prea mult
-martipanul este glazura de tort pentru care as decoperta toate feliile din vecini
-se poate dansa rock'n'roll cu bunica-mea
-e tare senzatia cand zici: "nu beau, multumesc, sunt cu masina." e mai putin tare cand completezi: "si cu parintii"
-se chiuie mireasa, mirele, nasii, socrii,mireasa, nasii, mirele,mireasa, socrii, mireasa, se face hora in fata blocului, se rupe turta in capul miresei, se rastoarna o galeata cu apa si bani,se iuiuie un pui, se lipesc bani in pipet, se schimba voalul cu o broboada, se mananca ciorba de potrocoace

Tot cu ocazia asta m-am hotarat ca eu ma marit pe o pajiste la munte, imbracata intr-o rochie scurta, cloche, cu bretele subtiri, din bumbac si cu o coronita de flori de camp intr-un par ravasit.Si gata.

Draga Dudu,

Multa vreme, pentru mine vacanta de vara a insemnat sa cobor din personalul cu etaj si sa arunc geamantanelul gri-soarece ca sa-ti sar in brate cand te desluseam prin praful ridicat din gara. Era de parca nu ar fi trecut un an de cand ne vazuseram si vorbiseram ultima data. Parea firesc sa ne intelegem asa, la fel de firesti cum pareau si poteca de pe buza rapei,ciulinii, fantana cu cumpana si gardul nostru putin scorojit. De altfel, tot ce faceam venea de la sine, noi nefiind niciodata vinovati: dusul gainei legate de picior la "pascut" (gaina imbolnavita si taiata a doua zi), spartul oglinzii in care se radea tata-mare,pentru care am petrecut urmatoarele 7 veri cu firca de a fi urmariti de ghinion, prbatul hainelor "bune" ale bunicilor duminica dimineata cat erau la biserica, arcul din nuiaua de salcam si elasticul de la chilotii lui mam-mare.Tu erai un viteaz: nu te duceai noaptea la veceul din spatele curtii fara Spotty, iar eu o printesa: fugeam de zguduiam casa daca vedeam la casuta veceului vreo albina. Oricum, amandoi am fost mari mesteri ai galetii cu robinet, cortului de sub umbrela si ai antenei din nuc de la televizorul alb negru. Dar astea nu au fost singurele noastre urme; ai uitat de cucuiul de cand ai cazut din hamac si de zgarietura mea de pe spate de cand alergam closca pe sub hambar? Apoi serile lungi, din bucataria de iarna, de remi, rent sau table la care te scoteam din sarite ca numaram mutarile si totusi imi aratai cand puteam sa te "dau afara".Ca tot veni vorba, eram niste neintelesi: tu nu pricepeai cum pot sa lucrez atata la mate ( si nu vroiai sa ma crezi cand iti spuneam ca 3 minus 5 nu se poate) si eu nu vedeam rostul caietului tau cartonat si umed in care notai cu multa migala rezultatele fiecarui meci din toate diviziile. Cu toate astea, ma dezpotmoleai din problemele cu segmente iar eu ascultam cu tine la radio meciurile Forestei Falticeni.Eu citeam Jules Verne si tu Maitreyi, din care furam paragrafe strambandu-ma - imi ziceai ca o sa-mi placa mai tarziu. Nu te-am crezut, cum nu te crezusem nici inainte, cand mi-ai zis cum se fac copii.

**********************************************************************************************
Si de acum in colo? Mai impartim acelasi biscuite furat de pe beci, imi mai faci singurele oua ochiuri pe care le mananc, mai vorbim despre sex, mai dam "din casa" ,ne mai amuzam ca tata-mare "se urca pe cal din fuga"?

Oricum ar fi ramai varul meu preferat.De fapt, varul meu.

Casa de piatra,

Zgubi

Linia snobismului e desenata cu creta. Cand vezi ca te apropii de ea, o stergi repede cu piciorul si o muti mai departe.

Asta ca sa fii linistit cu tine. Snobismul - daca exista - creste direct proportional cu urcarea pe scara sociala. De cele mai multe ori inaintarea sociala presupune cresterea venitului, dar poate urma si schimbarii cercului social. Asa cum snobismul nu este o caracteristica obligatorie celor instariti, asa nu este nici exclusiva lor. Poti sa fii snob si pe bani modici, fara sa poti tine pasul pe toate planurile, dar pana la urma atitudinea este totul, nu?


Snobismul este unidirectionar legat de parvenire. Pentru parvenit si pentru cel care a intrat brusc in posesia unei sume de bani muncite - ce-i drept- de-a lungul vietii exista riscul de a fi coplesiti de situatie. Nu apare neaparat o schimbare in cat cheltuieste, ci in cum cheltuieste. Valorile sunt reierarhizate.


Pentru ce papucu meu ne trebuie noua televizor cu diagonala de 103 ?

Daca-mi displace ceva profund, atunci este untul de arahide si conformismul.

Nu se multumesc cu carticica lor de colorat, in care nu au depasit nici un contur, vor sa te determine si pe tine sa faci la fel intr-a ta. Chit ca tu ai o carte cu pagini rupte, din care ai facut origami, cu varfuri de creion si gene presate printre foi si cu coperta a doua mazgalita cu litere mici de mana.

Nu ma mai inghesuiti intr-un patratel,n-o sa incap niciodata.

Ar trebui sa existe muzee atmosferice...

In anul in care m-am nascut, femei cu jambiere,fuste mini si pernite pentru umeri dansau pe proaspat lansata 'Walk like an egyptian' si pocneau din degete, suspinand dupa George Michael si al lui 'Faith'. Tot atunci, U2 canta pentru prima data 'With or without you' in fata unei multimi de geci de blugi si de piele. Parul tapat, cu mult volum si accesoriile masive,in special cercei, s-au potrivit cu ochelarii de soare fumurii si unghiulari, lansati in '87 in 'Top Gun'. Filmul il aduce pe noul idol Tom Cruise pe toate posterele tinerilor iar pe coloana sonora a lui Berlin, 'Take my breath away' pe toate casetele audio.Pe cele video incep sa se inregistreze episoade din serialul 'The Simpsons',care se difuzeaza in premiera.La fel de in voga precum serialul devine si Danielle Still. Pentru cei pentru care nici macar ea nu functioneaza, o companie farmaceutica americana lanseaza Prozac.Pentru ceilalti,British Airlines accepta prima femeie pilot, in timp ce in 'lunea neagra' bursa cade abrupt pe Wall Street si in intreaga lume. De fapt , intreaga lume ajunge la 5 miliarde de locuitori. Minus unu: moare Fred Astaire.

...care sa recreeze atmosfera unei anumite perioade.

...and yet i don't hate her.

I blame me. My superprecaution in guarding the intensity of my feelings might have brought me here. Incapable of hating, but with the price of the incapacity of loving.
____________________________________________________________________

Prater, hier komme ich!

minimun requirements : "sper sa primesti de la viata pe cat meriti, pentru ca intr-adevar tie ar trebui sa ti se intample ce e mai bun"
next>>>
enable tel 00:16-02:23
next>>>
allow ciocolata topita si shake de fructe smotocite
next>>>
proceed: vlar inapoi in ro dupa 2 ani jumate, fix azi
next>>>
sos picant si vin rosu
next>>>
8+3= cantat rasunator
disable lumanari
next>>>
magheru pe ritm de frank sinatra

instalation complete




bug: animatoare in cafeneaua actorilor

De pe scrinul ingust din Carturesti se vede tavanul cu var scorojit. Parca notele de jazz sunt jupuite de acolo, apoi lasate sa alunece lasciv printre coperti si ceainice. Un do de jos se aseaza pe vinilul cu Woodstock, o saisprezecime re atinge o harta a Bucurestiul medieval iar un legato se incolaceste in jurul volumului de Nichita Stanescu. Cel mai greu e sa-i iei cadou unei persoane pe care o cunosti bine. Intai te definesti prin altii: filme, muzica, carti, idoli, pasiuni. E simplu atunci, stii ca mergi la sigur cu o cana imprimata cu poza si semata in original de trupa preferata. Apoi te definesti prin tine insuti. Recurenta. Acum ce?!

It's in my nature that when I have to do something important, I suddenly feel like doing completely something else.

It's only in these moments that I discover how fond can I be of seeding hyacinths, what great life stories has grandma to tell and which historic figures she met, that baking Chinese food takes more than rice and fish, that there are timeless places right in the middle of Bucharest, that intriguing books keep popping up in my shelves, that I might be interested in politics, that watching TV gives head aches, that trying on old fashioned clothes from my closet feels like a weird freedom, that I have too many people I haven't talked to for a long time.

In invelis standard de profa de chimie predecembrista ( uscata, grizonata, cu celebra tunsoare permanent-scurt, conservatoare, gri, stricta , raraita, cu voce stridenta, sacadata si scris caligrafic si ordonat, de o politete sterila ) se ascund numere nerotunjite la 4 zecimale.

Gesturile largi si sunetele scurte, ce par a iesi din varful indicatorului metalic extensibil sau din led-ul rosu al telecomandei de la retroproiector, sunt expresia fizica a tabelelor de ipoteze si a instrumentelor de asistare a deciziei.

E uimitor cum iti poti gasi pasiunea in virgule si in radicali de ordinul 7, sau in validarari ale bazelor de date. E uimitor sa o gasesti, oricum.

"ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait"
Octavian Paler

n-am mai visat de mult ca pot sa zbor si nu mai stiu exact unde e marea

In aceeasi sala in care am ascultat si dansat toti holografii si toate vamile, am ajuns la cateva concluzii:
- oricum ai da-o , dust in the wind nu suna pe muzica de opera
- din cover-urile "traduse si adaptate" in romaneste se nasc expresii ca "val de mare"
- exista ceva mai penibil decat sa nu-ti mearga microfonul cand iti faci intrarea grandioasa in scena: sa vina un operator, sa-ti ridice trena rochiei cu crinolina si sa umble dedesubt la acumulatorul microfonului
- razvan mazilu e facut din plastilina
- intr-o viata anterioara trebuie sa fi fost muzica si dans de satra
- niciodata nu subestima puterea unei femei over50 de a aclama la iris
- vorbim prostii sau tacem cu anii si niciodata nu stim ce sa facem cu mainile

"Hello. I'm JouJou and I'm an alcoholic." This is what I was fist tempted to say when we were sitting in a circle, expected to introduce ourselves briefly. I know - too many American movies seen. But what it actually came out was : "I came here out of curiosity and I'm looking forward to see what this is in fact about. To be honest, I'm a little scared since you told us in the introductory presentation that there is no way out. Now I see you've blocked the window and the door. :)".

The 10 student-trainers from 10 different countries and the 20 Romanian students smiled back. It was something in the air of that parched walled workshop classroom, maybe the smell of various skin colours, maybe the mixtures of religions and beliefs, maybe the just youth.

I don't know if I learned anything completely new. Personal leadership, achieving goals, life planning are common topics that most people have some ideas about. But the novelty consisted in sharing experience. I couldn't imagine that people can possibly bond that quickly and that intense. I continue to believe it's also about the language - you (at least I) express feelings more freely in other languages.

It was much more than that, it was stereotype fighting. Germans don't drink that much beer, Polish speak indeed a lot, Kazakhstan is not just about Borat, Italians admit to be awful at languages, Hungarians ...Hungarians, Russian is not the national language of Estonia and Serbians guys are handsome. And witty.

It felt like I had known them forever or that I wanted to know them forever.

- i have only coloured socks
- a place where is a queue night and day
- i think Vitalis are THE cornflakes
- how it looks an empty bus on the inside
- badminton + remi = spring time
- Ally McBeal series never stop rocking
- i am nervous for tomorrow

Nu poti sa-mi spui tot ce mi-ai spus si sa te astepti sa raman calma, eventual imobila pe fotoliul-sac portocaliu.

De mult ...ai ciocanit in ritmul cunoscut, ti-am deschis ciufulita si mi-ai suflat lung si aproape. Te-am insfacat de o aripa, te-am tras smucit inautru si trantind usa am tipat un 'ai fumaaaat'?.

Apoi noptile lungi, cand mi-ai zis ca incerci pe rand bomboane, iarba si praf, cand abia ma abtineam sa iau idoulul tribal din lemn primit de la tine( da-da, cel cu capul mare si plat), sa te pun la pamant si sa-ti dau cu el in cap, pana iti vin mintile inapoi.

Iar acum, sa aflu cu seninatate semeata ca ai pocnit un gay, doar pentru ca era ce era?!

Nu-mi mai spune ca sunt atatea in lume si ca nu intelegi de ce ma revolt asa de tare. Ca pana acum nu militam cu atata convingere pentru libertate sexuala, pentru incetarea doppingului sau pentru, adica impotriva tigarilor. Pentru ca acum e vorba de tine! Pentru ca restul oricum intra la categoria delincventi, obsedati, neispraviti, dar de tine imi pasa, intelegi?! Pentru ca tu nu esti asa, fiindca daca ai vazut ca justitia nu e o piedica pentru aproape nimic atunci macar constiinta ta sa fie.

Nici eu nu stiu cum e lumea, dar cu siguranta nu e asa cum crezi tu.

Pianistul gadila clapele cu o expresie dragastoaso-paterna, iar pianul radea din toti rarunchii. Mie una, imi venea sa ma intind pe jos, lenesa, cu ochii la basorelieful din tavan, fara pantofi si cu ultimul nasture al camasii desfacut. Sa ascult asa, iar dupa caz, la partea allegrissimo, sa alerg tiptil pe catifeaua rosie si moale. Ma uitam la restul.Pun pariu ca cel putin un sfert priveau in gol. Altii probabil ca analizau in detaliu scena: o doamna grizonata, tinea un servet alb intre maxilar si luciul cerat al viorii; un tanar solid a la bariton lovea in schimb un fel de tobe si o singura silueta lila, ruprea continuitatea de negru.In stanga mea, un cuplu 30+, imbracat in hanorace, se afundase de tot in scaune, iar el, cu ochii inchisi isi sprijinea capul greu in palma. Traia muzica.

In micile pauze dintre parti se auzeau instant avalanse de tuse. Imi imaginam oameni cu falcile umflate si mov, ca niste baloane de guma ieftina, pazindu-si cu orice pret respiratia, cu gestul unei batiste indesate pe buze. Stateau sa explodeze;doar micile pauze le dadeau ragazul sa revina la viata. Bombe cu ceas.

As vrea sa vad un dirijor din fatza.

like :):):)

nu mi-au mai ars asa obrajii de la admitere si nu mi-au mai tremurat asa genunchii de la examenul de sofat. nici mana pe mouse...nu staim ca poate face asa flip flopuri. ma uitam in ochii juriului si jur ca daca ar fi schitat cea mai mica incruntatura in secunda urmatoare as fi fost lata pe jos.

si fetzele zambarte din sala, si zumzetul de la final.

apoi, dezumflarea de dupa anuntarea castgatorului. si dupa...jur ca asta a contat mai mult decat 71342 de premii " o mentiune speciala pentru creativitate, pentru echipa 5....ati fost atat de buni incat v-am suspectat ca v-a ajutat cineva din exterior"

si discutia de afara, dedicatia de pe diplome si incurajarea...osim, inregistrati, vindeti...

zambeam asa de larg in autobuz incat se uita lumea la mine. acasa - nimeni. topaiam atat de tare vorbind la telefon, ca a urcat bunica-mea la mine, sa vada daca nu au intrat hotii.

iar acum.... :) advertising space!

a! si feedbackul migdalei, pe tema individuala " o idee care mi-a placut mult, pacat ca nu a fost implementata. cauta-ti un art si vino"

"doar 19 ani?! pai ai tot timpul. hai! "

Paturile suprapuse o sa-mi fie mereu simpatice. Fac cu ochiul, complice. Imi amintesc de tabere, de cucuie zdravene, de fratele pe care nu l-am avut niciodata, iar acum, de camin.

Nu mai are rost sa ma pacalesc ca sunt Marry Poppins.

In primul rand, nu am joia libera. Joia mea e de fapt opusul a tot ceea ce inseamna liber. Si mai nou si vinerea a inceput sa fie o joi.

In al doilea rand, nu-mi iese treaba cu umbrela. Ieri, aratam ca un paratraznet cu 4 din 7 bare metalice dezvelite din fasul umbrelei si indreptate spre cer, cu sosetele murate si in mana cu schitza pe o hartie cu patratele, pe care nu puteam studia decat fenomenul difuziunii cernelii in apa.

Nu sunt nici Dorothy.

Una pentru ca nu am pantofi rosii. Asta nu conteaza asa de mult, pentru ca pun pariu ca Vrajitorii sunt daltonisti. Altfel de ce o tot tin cu smaraldul si rubinul?

Si fiindca oricat am incercat sa-mi lovesc adidasii unul de altul, nu a aparut nici o idee geniala de spot.

Nici macar Gretlel.

Pentru ca nu reusesc sa-i dau drumul lui Hansel din cuptorul vrajitoarei.

As vrea sa inchid usa gandurilor mele pentru ca s-a facut curent. Sa le sortez , cuminti, dupa culoare si miros, dupa lungimea cozii, dupa forta cu care se tin de mana. Sa am un detector performant care sa bipaie ascutit cand descopera ganduri-imprumutate, sa le scoata pe urechi si eventual sa le inapoieze posesorului. Sa ramana numai gandurile mele, creponate sau proaspat baite, cu pistrui sau cu riduri, raraite sau peltici - ale mele. Sa stiu ca fac doar ce-mi spun ele, doar ce-mi spun eu.

Walt Disney 's aim in life was "to make people happy".
Bill Gate's goal was to "earn as much as possible".

Which is mine?

la multi ani, Pi!

Intersectia Dacia cu Eminescu. Zona in lucru.
Eo catre politist :"Nu va suparati, unde e statia 135-ului?"
Politistu: "Ia vedeti, nu scrie acolo? Cititi pe plachie! "

ics: vad ca au. negru sau verde ?
eo: nu mi place ceaiu verde. cand e fierbinte are gust de ulei de peste
ics: ulei de...peste? exista asa ceva?
eo: nu stiu. chiar daca nu exista, ceaiul verde cald are gust de ceva ce-mi imaginez eu ca ar fi ulei de peste.

Nu pot sa recapitulez, sa ascult muzica, sa vorbesc coerent, sa trec pe verde, sa-mi inchid telefonul, sa fac adunari elementare inainte cu putin timp de un test. Dar ma perfectionez. Tin minte ca anul trecut abia dupa ce am dat simularea la fizica am vazut ca daramasera chioscul din capatul strazii si ca abia mult dupa admitere am observat sticla gonflabila gigantica de Cola pusa deasupra blocului din "piata Romana, numarul 9".

Asa eram si inainte de colocviul la drept, cu mica exceptie ca afara era vreme de furtuna, care mie imi incarca inexplicabil bateriile. Adevarul e ca am avut nevoie de cel putin un Duracell, fiindca am asteptat 2 ore subiectele care veneau la pachet cu proful. De sus, din amfiteatru, aveam o perspectiva foarte buna asupra intregii serii. Atunci mi-a sarit prima data in ochi o tipa care se tot agita, cu zgomot, intra si iesea in sala, dadea ultimele stiri despre profesor, auzite de te miri pe unde, pe tonul unei adevarate sefe (de santier). Imi parea o gaina proaspat ouata, care se cufureste in pamant neplouat, ridicand tot praful din jur. Cotcodacitul ei nu era acompaniat de nici un cocos. ( Oricum nu am inteles niciodata de ce se baga cocosul sa anunte si el cand a ouat gaina. Parca job-ul lui era ala de desteptator).

A doua oara, tot din multime mi-a atras atentia cu un ras teatral, cu tot tacamul: dat capul pe spate, decibeli peste pragul limita urmat de o rapida scrutare a auditentei pentru a vedea efectul produs.

Ei, acum parca am mustati cu senzor pentru ea si de cate ori o vad, mi se zburleste coada si arcuieste sira spinarii. Invariabil. Si ea, saraca, nu mi a facut practic nimic. Ma simt rea si cu idei preconcepute, pentru ca pana la urma poate ca este o persoana chiar ok. M-am gandit: singurul mod sa ma tratez de antipatie e sa o cunosc. Asa ca, data viitoare cand o vad , gasesc eu ce sa i zic :

"Nu te supara, e coada la baie?"

Stiai ca albastru intens pe pleoape nu se potriveste cu buzele rosu aprins?
adica, cu voce tare :
" Vezi ca ti s-a intins fardul aici, la ochi, mai bine il stergi si dincolo."

Pot sa ma tin dupa tine, cand ii calci pe ceilati in picioare ca sa prinzi loc in fata la micro?
adica:
"Vrei sa iti tin geanta, ca sa te strecori mai usor sa prinzi loc si poate sa-mi opresti si mie?"

De unde stii? Da?! Fa cunostinta cu prietena mea, sefa de serie. Omul cu informatiile. Beat this!
transpus in:
"Uite, daca vrei sa afli mai multe, te prezint eu sefei de serie."

Cand ti se spune ca vei avea profesor pe cineva cu numele de Chiratza si nu la orice materie, la contabilitate, imaginatia incepe sa pedaleze mai repede,ba chiar ia si mainile de pe ghidon.

Vezi o femeie gheboasa, sfrijita, cu zbarcituri adanci,intre care s-au cuibarit mirosul de naftalina si resturile uscate ale unui sapun floral. Are maxilarul mult iesit inafara, buze subitri, rosii sangerii, cocul de vata de zahar, din care se zareste timid urechea unei clame decojite. Nu poarta ochelari...ba poarta,infipiti bine in par. Cred ca doarme si face baie cu ei. Vorbeste putin, harsait si respira praf de creta. Pune absente la fiecare seminar si te asculta in picioare, in timp ce te priveste cu ochii mijiti si cu buzele tuguiate. Prin care se aude un suierat . Sunt rea deja. Stie toate conturile pe dinafara. Dicteaza. Ghiceste in cafea si joaca tabinet.Are tabieturi, crede in supersitii si merge la biserica. Si la Opereta. Pe noptiera tine mileuri scrobite, o statueta de argint innegrit si o fotografie alb negru cu doi calareti.Are alergie la par de animale si o unghie la picior innegrita. Face crema de zahar ars buna.Tine paharele sortate dupa forma,sacourile dupa culoare,pastreaza servetele vechi imprimate si are un carnetel cu kilovatii consumati pe luna in ultimii 11 ani.

Dar realitatea e alta.

Pentru ca iar imi place sa-mi ravaseasca vantul parul, pentru ca nu mai deshid umbrela - doar palmele, pentru ca zambesc tamp cand trec prin puhoiul de tarabe din centru, pentru ca vad felii de lamai in cravata profului de micro, pentru ca babuta de vizavi a redeschis sezonul panditului din curte, pentru ca pot sa stau pe geam noaptea fara sa am pielea de gaina, pentru ca ma trage la chiul, pentru ca maine e baba mea si in sfarsit nu mi-am ales-o dupa meteo.

we've got the dreamers disease,

age 19, we've got you down on your knees...

Ma gandeam anii astia ce l-as lua de guler pe Vasile Voiculescu daca l-as vedea la coada la paine: " nu mai alambica dom'le versurile in halul ala, ca-mi alambici si mie sinapsele cand invat pentru bac", cum i-as multumi lui Carnot , daca m-as aseza langa el in autobuz, ca a scos formula aia xxs, salvatoare de pagini intregi de calcule, ce l-as trage de urechi pe Columb, fiindca din cauza lui mai am inca 500 de ani de invatat pentru lucrare, cat i-as da nepotii in leagan lui Mendeelev, la schimb cu timpul pe care nu l-am pierdut descifrand tabelului lui, fiindca mi-a fost simpatic din prima.

Si daca vreodata aveam sa dau peste NitzaNastasescuJoitzaBrandiburu aveam sa-i hipnotizez pana cand vor fi retras de pe piata toate culegerile galbene, ca sa nu mai fie nici ale noastre, nici ale urmasilor urmasilor nostri.

Ce-am facut azi, cand coincidenta m-a impins la cursul de algebra al domnului Nitza? Nimic.

... cand cineva din 12C, sava, cu care anul trecut pe vremea asta compuneai rezultata fortelor pe plan inclinat si calculai parametrii finali ai transformarii izocore, acum te convoaca la o intalnire misterioasa, care constati la fata locului ca nu e nici mai mult nici mai putin decat o propunere de plan de afaceri.

As fi snoaba daca as spune ca mi-a placut.

Constructia e superba: scarile de marmura de culoarea mierii, mirosul de cald si draperiile din catifea mult prea vechi pareau decorul idilelor si intrigilor de epoca. Continutul in sine insa, mi-a parut un sir nesfastit de vocale, stridente si stridentissime.

Ca sa nu ma ratacesc total de poveste, ma fortam sa urmaresc traducerea versurior, pe ecran. Pana cand am vazut o virgula pusa aiurea. De aici gandurile mele au inceput sa sara din loja in loja, sa faca slalom printre fotolii, in cautarea unei sfori pe cu care sa coboare vijelios in scena. Ce costume reusite, pacat ca nu am inchiriat si noi la fel pentru defilare! Dirijorul asta n-ar trebui sa aiba autorizatie de functionare de dirijor: nu are plete care sa ii se zbuciume cand misca frenetic capul si nici partituri de hartie sifonata care sa isi ia zborul, doar un ecran computerizat in fata. Oare muzicienii din orchestra castiga bine!? Ar trebui sa li se dea spor la salariu pentru conditii de munca defavorizate, ca doar stau numai in subsolul, acolo. "Ti se aude Strepsilsu' in gura", vine din dreapta mea. Strepsilsu' asta are gust de migdale. Si stricina are gust de migdale. Mosulica din diagonala se uita cu binoclul, chiar acum, cand danseaza balerinele. Oare nu ni-l da si noua?! Ce fardate sunt... Opa, Marsul Triumfal. Il stiu, imi place - gata acum sunt atenta la muzica....Cat de bine misca egipteanul ala din fund. Mi s-a infundat si ultima nara. Si daca ii plesneste cavitatea toracica? Cat poate sa fie de elastica? Dar timpanele? N-am vazut in viata mea parchet atat de negru. Locul asta e genial pentru jucat ascunselea. Nu e nici o fantoma pe aici, povesti!

Macar acum pot sa spun ca am fost la opera.

Nu stiu de ce imi e asa de greu sa spun 'sarumana'. In adevaratul sens al cuvantului, de salut. Cateodata il folosesc pe post de 'merci', intr-o situatie de la egal la egal, cu un ton alintat de copil razgaiat. In rest, le spun asta doar invatatoarei si dirigintei, pesemne gest reflex din scoala, la fel de mecanic ca ridicatul in picioare cand intra profesorul in clasa.

Bunica-mea, imi spunea cu amaraciune in anii mai mici, cat le "sarumanesc" pe profesoare si pe ea nimic. Imi imaginam atunci, ca e doar un fel de a umple timpul petrecut de mana ei, in drum spre casa. Plus ca, atunci, ca si acum, credeam ca un "Ce faci mam'mare?" si un "pa-pa", sunt foarte firesti,fara rigori si arata ca ma simt apropiata de ea.

Ieri, pentru ca fix asa mi-a venit pe moment, i-am raspuns la telefon cu 'sarumana'. Ca sa alfu apoi, ca toata ziua a radiat de fericire. A fost pur si simplu ziua ei.

Cuvintele conteaza, deci, mai mult decat credeam. Pe partea cealalta, ma intreb cat din ce am zis a facut vreodata rau.

Trei buburuze in fata a doua usi din subsolul casei vechi pe care scrie "Ceai la Cotroceni". Prima, influentata de atomsfera de "casa de locuit oameni" a curtii si a cladirii, da sa bata la usa din staga. A doua buburuza ii spune pufnind,in timp ce prima deja apasa pe clanta "Ce bati?! ca doar nu e baie!". Din spatele usii intredeschise rasare un veceu.

11:00 Dimineata fara alarma. BRD. Biblioteca. Romtelecom. BCR. Posta. Secretariat Moxa. Hippie Hippie Shake. Time Out. Terra Nova. Acasa. Romana. Cafe Frappe. Universitate. Acasa. 11:00

Se zice ca atunci cand ti se bate ochiul, cineva te barfeste. Dar atunci cand ti se bate...burta?!
Stomacul meu joaca asta .

Capital letter un an are patru trimestre foolstop

Ne intalnim ca sa ne intalnim. Mai nou. Nu ne mai intalnim sa povestim, sa facem teoria chibritului pentru lucruri marunte, sa ne dea lacrimile de ras sau de plans. Acum ne intalnim ca sa ne inalnim. De parca trebuie sa bifam in calendar ca ne-am vazut, ca ne-a luat 2 zile sa stabilim cand si 20 de minute sa stabilim unde, numai ca sa stam 2 ore sa vorbim banalitati si ironii. Si sa simt ca sunt atatea nezise, ca impreuna cu fiecare strop din milkshake iti inghiti si cuvintele, ca fiecare tasta atinsa apasa si mai mult atmosfera. Da-l incolo de bluetooth! Eu sunt in fata ta, degeaba telefoanele noastre sunt pe aceeasi unda, daca noi nu. Ce s-a intamplat?!

Sunt unele zile in care nu iti vine sa faci nimic. Nimic din ceea ce trebuie, evident.

Si te intrebi unde ti-a plecat cheful. Incerci sa-i dai de urma. L-ai dizolvat intentionat aseara in sucul de portocale, ca sa-ti ramana numai gustul lui pe buze. Dar pe neasteptate, de acolo l-a luat pe sus vantul, s-a jucat de-a v-ati ascunselea cu tine pe la Coloane pentru ca apoi sa-l piteasca sub vanataia de pe genunchi. Acum iti face in ciuda si nu te mai doare cand il apesi, semn ca a fugit de acolo. Unde?!

Il fluieri sa vina inapoi.

Nu apare, dar ii zaresti coada fluturand in aer praful de pe parchet.Fir-ar, e dupa teancul de cursuri!

Sociologie, finante, stiinte politice, international relations, jurnalism, la o masa, in Rendez-Vous. Breton proaspat, margele de nasturi, unghii rosii, fular hippie, maneca scurta, in jurul unui ceainic cu cirese amare si mango. Insides de la redactie, credite transferabile, vineri seara, toate tipurile de paste, zbor inapoi pe 17 (deci avem o luna!), relatii caldute, debut in sesiune, lenjerie cu imprimeu, drepturi de autor, pe fundal de Oldies. Noapte.

Daca te intreaba ai tai, eu nu sunt amestecata. Nu te-am ajutat sa multiplici cheia, nu ti-am tinut tenisii in dulap {si nici nu i-am probat cat erai la baie [ ca sa vad ca i-as putea purta si eu ,cu vreo 4 perechi de sosete (flausate)]}, nu ti-am fript urechea cu placa de indreptat parul, nu am lasat usa intredeschisa ca sa vezi ceva totusi in bezna de pe scari.

Daca intrebi tu, nu stau cu grija, nu alerg la vizor la fiecare miscare de pe hol, nu am salvat numarul la care ai sunat, nu mi-a trecut prin cap ca imi esti dator vandut si ca, teoretic, am dreptul sa vreau si sa ma duci la Sibiu numai ca sa mananc kuros colac.

Nudul proprietar e dezbracat?!
Daca actul e lovit de nulitate, face vanatai?
Cum poti sa stingi o obligatie daca nu ajungi la intrerupator?
Daca actele juridice civile sunt intre vii, pot fi si intre livezi?
Dreptul inviolabil are centura de castitate?
Fructele civile sunt fructe care nu se mananca in armata?
Daca acoperisul casei este proprietate comuna pe cote parti fortata si perpetua, poate sa fie cota-mea-parte hornul?! Ca sa fiu sigura ca vine Mosu'...
Deasupra subrogatiei e rogatia?!

Daca la inceput credeam ca "palaria larga" a dumneavostra e o basca, sau cel mult o sepcuta, am vazut ca e de-a dreptul o palarie de paie de soare. Are boruri mari si deloc zdrentuite, ca sa incapa dedesubt toate cele care vi se invart prin minte, se ciocnesc si din lipsa de loc ies afara, pe gura. Apoi, transformate in ciucurasi colorati se atarna zgobii de borurile palariei si zangane vesele de cate ori incerc sa va iau in serios. De departe cei mai multi ciucurasi sunt "deci"i. Sunt perfect rotunzi si rosii, se vad de la o posta de majoritatea "domnilor viitori top manageri". Asortati la ei sunt "seziunea", "avergura" si "joichining"-ul - mici dar de efect. Alti ciucurasi sunt facuti din lana incalcita, rasucita si impletita, dupa care si cele mai putin jucause pisici ar tanji "marimi minimi necesare", "in ceea ce privesc produsele", "dar voi v-as ruga sa completati", "reconfigurari a spatiilor","pozitie temporala", "analiza continuie", "intrebari exprese". Un loc de cinste, agatat de palarie fix deasupra nasului, il ocupa deja clasicul cicure "mai repet inca o data" , incadrat cuminte de "foarte complex" si varianta sa "foarte negativ". Si pentru ca palaria dumneavoastra nu poate sa fie altcumva decat sic, la spate, flutura panglica multicolora "etzetera, ectzetera...", intr-o tonalitate emfatica.

Pentru dumneavoastra, de la "falimentari" si "suficienti", "toata stima si consideratia".

...
* Manhattan-ul a fost cumparat de olandezi pe rachiu si margele colorate
* la ceremoniile de inaltare cu rangul de "Sir" se foloseste si azi sabia unui corsar
* Confucius a fost chinez (adevarul e ca suna)
* amercianii l-au spirijinit pe Bin Laden in tinerete
* japonezii au trait izolati pana in sec XIX, pedespsindu-i cu moartea pe cei care luau legaturi cu exteriorul
* "Monroe" e si numele unei doctrine
* "politrucii" nu sunt niste artropode
* Imperiul Britanic detinenea un sfert din glob
* "Sofia-Augusta-Frederika de Anhalt-Zebst" e mai mult decat un exercitiu de dictie
* in China e comunism si totusi economie de piata
* examenele nu incep la fix.

Ma simt ca un copil mic care e tarat fortat de mana maica-sii si care abia topaie ca sa tina pasul cu ea.

Nu-mi plac exagerarile. Intotdeauna mi s-a parut expresia "n-am inchis un ochi toata noaptea" exagerata. Si poate ca e, dar acum pot sa o folosesc cu mana pe tastatura,fara sa-mi fie teama ca intind coarda. Nu am putut si pace. M-am foit pana a ajuns pilota ghem sub mine si am alunecat cu ea din pat, am stat pe geam, cu picioarele pe acoperis,am ascultat chill out pana s-a terminat playlist-ul,am numarat margaretele de pe cearceaf, apoi am inchis ochii strans si am incercat sa-mi amintesc cum faceam sa adorm. Apoi a sunat alarma.

Si bursc m-am hotarat: am schimbat cizmele pe adidasi si trenciul pe trening, centrul pe parc si seminarul pe alergat. Curs de schimb avantajos. Cu 'first day of the rest of your life' in urechi, cu vant umed impletit intr-o suvita scapata din coada si cu raze nerabdatoare in spatele blocurilor turn mi-a fost primavara. In plin ianuarie.

Vreau sa traiesc pe o strada desenata de-un copil.

mama bunicii unchiului stranepotului verisoarei cuscrului nurorii stramatusii fiicei fratelui prin alinata ginerelui surorii mamei masii de 3 cafele.

Nu am crezut niciodata in planurile care incep "de luni", "de pe intai", "de la anu'" sau chiar "de maine".Viata e acum.

To(re)Do List:

* sa fac ingerasi in zapada
* sa-mi miroasa pielea a migdale
* sa iau trenul pe nepragatite, oriunde
* sa pacalesc vanzatoarea de 1 Aprilie
* sa ma rostogolesc pe iarba
* sa invat tab-urile de la "Mai stii"
* sa ies pe acoperisul facultatii
* sa organizez o petrecere tematica
* sa ma dau in hamac
* sa mananc ceva nou
* sa suflu baloane de sapun
* sa ne batem cu perne
* sa merg cu 120
* sa joc Twister
* si "treasure hunting"
* si paintball
* si gata
* sa simt mirosul de carti vechi
* sa arunc clatite
* sa vorbesc cu un copil *sa invat un copil sa faca funda la sireturi*
* si cu bunicii mai mult
* sa-mi inchid telefonu',telefonu',netu',soneria,radioul,parintii( :D ) pentru o vreme
* sa-i pun marea la telefon...nu, mai bine ar fi cu mine
* sa ma cojesc pe umeri
* sa ma spovedesc
* sa mi se agate puf de papadie in gene
* sa port blugii vechi
* sa fac sa-mi zambeasca inapoi o "ghiseista"
* sa schimb viata cuiva
* sa ma trezesc din somn de la pupatul pe frunte de la Vlari

You know I can't smile without you
I can't smile without you
I can't laugh and I can't sing
I'm finding it hard to do anything
You see I feel sad when you're sad
I feel glad when you're glad
If you only knew what I'm going through
I just can't smile without you.

Nu sunt norocoasa,daca norocul inseamna sa tragi lozul cel mare, sa castigi la tombola, sa primesti bonsul promotional fiindca esti al 1000-lea cumparator, sa fii oprit pe strada de un Ernest gata sa-ti "faca bagajele".

Daca norocul inseamna sa stai intr-o mansarda in mijlocul unui oras forfotitor dar conectat la realitate, in care dinamismul si cunoasterea este ratiunea de viata, decat in o vila cu n'spe camere de revista, intr-un orasel cu o singura intersectie cu sens giratoriu, care e pe 'idle' ; daca norocul inseamna sa te nasti intr-o familie care te vrea fericit, daca norocul inseamna struguri iarna, patinele tale (si nu de inchiriat), oameni deosebiti in jur, atunci sunt norocoasa.