Feb 14, 2007

OEA

As fi snoaba daca as spune ca mi-a placut.

Constructia e superba: scarile de marmura de culoarea mierii, mirosul de cald si draperiile din catifea mult prea vechi pareau decorul idilelor si intrigilor de epoca. Continutul in sine insa, mi-a parut un sir nesfastit de vocale, stridente si stridentissime.

Ca sa nu ma ratacesc total de poveste, ma fortam sa urmaresc traducerea versurior, pe ecran. Pana cand am vazut o virgula pusa aiurea. De aici gandurile mele au inceput sa sara din loja in loja, sa faca slalom printre fotolii, in cautarea unei sfori pe cu care sa coboare vijelios in scena. Ce costume reusite, pacat ca nu am inchiriat si noi la fel pentru defilare! Dirijorul asta n-ar trebui sa aiba autorizatie de functionare de dirijor: nu are plete care sa ii se zbuciume cand misca frenetic capul si nici partituri de hartie sifonata care sa isi ia zborul, doar un ecran computerizat in fata. Oare muzicienii din orchestra castiga bine!? Ar trebui sa li se dea spor la salariu pentru conditii de munca defavorizate, ca doar stau numai in subsolul, acolo. "Ti se aude Strepsilsu' in gura", vine din dreapta mea. Strepsilsu' asta are gust de migdale. Si stricina are gust de migdale. Mosulica din diagonala se uita cu binoclul, chiar acum, cand danseaza balerinele. Oare nu ni-l da si noua?! Ce fardate sunt... Opa, Marsul Triumfal. Il stiu, imi place - gata acum sunt atenta la muzica....Cat de bine misca egipteanul ala din fund. Mi s-a infundat si ultima nara. Si daca ii plesneste cavitatea toracica? Cat poate sa fie de elastica? Dar timpanele? N-am vazut in viata mea parchet atat de negru. Locul asta e genial pentru jucat ascunselea. Nu e nici o fantoma pe aici, povesti!

Macar acum pot sa spun ca am fost la opera.

0 comments: