JouJou

n-am mai visat de mult ca pot sa zbor si nu mai stiu exact unde e marea

In aceeasi sala in care am ascultat si dansat toti holografii si toate vamile, am ajuns la cateva concluzii:
- oricum ai da-o , dust in the wind nu suna pe muzica de opera
- din cover-urile "traduse si adaptate" in romaneste se nasc expresii ca "val de mare"
- exista ceva mai penibil decat sa nu-ti mearga microfonul cand iti faci intrarea grandioasa in scena: sa vina un operator, sa-ti ridice trena rochiei cu crinolina si sa umble dedesubt la acumulatorul microfonului
- razvan mazilu e facut din plastilina
- intr-o viata anterioara trebuie sa fi fost muzica si dans de satra
- niciodata nu subestima puterea unei femei over50 de a aclama la iris
- vorbim prostii sau tacem cu anii si niciodata nu stim ce sa facem cu mainile

"Hello. I'm JouJou and I'm an alcoholic." This is what I was fist tempted to say when we were sitting in a circle, expected to introduce ourselves briefly. I know - too many American movies seen. But what it actually came out was : "I came here out of curiosity and I'm looking forward to see what this is in fact about. To be honest, I'm a little scared since you told us in the introductory presentation that there is no way out. Now I see you've blocked the window and the door. :)".

The 10 student-trainers from 10 different countries and the 20 Romanian students smiled back. It was something in the air of that parched walled workshop classroom, maybe the smell of various skin colours, maybe the mixtures of religions and beliefs, maybe the just youth.

I don't know if I learned anything completely new. Personal leadership, achieving goals, life planning are common topics that most people have some ideas about. But the novelty consisted in sharing experience. I couldn't imagine that people can possibly bond that quickly and that intense. I continue to believe it's also about the language - you (at least I) express feelings more freely in other languages.

It was much more than that, it was stereotype fighting. Germans don't drink that much beer, Polish speak indeed a lot, Kazakhstan is not just about Borat, Italians admit to be awful at languages, Hungarians ...Hungarians, Russian is not the national language of Estonia and Serbians guys are handsome. And witty.

It felt like I had known them forever or that I wanted to know them forever.

- i have only coloured socks
- a place where is a queue night and day
- i think Vitalis are THE cornflakes
- how it looks an empty bus on the inside
- badminton + remi = spring time
- Ally McBeal series never stop rocking
- i am nervous for tomorrow

Nu poti sa-mi spui tot ce mi-ai spus si sa te astepti sa raman calma, eventual imobila pe fotoliul-sac portocaliu.

De mult ...ai ciocanit in ritmul cunoscut, ti-am deschis ciufulita si mi-ai suflat lung si aproape. Te-am insfacat de o aripa, te-am tras smucit inautru si trantind usa am tipat un 'ai fumaaaat'?.

Apoi noptile lungi, cand mi-ai zis ca incerci pe rand bomboane, iarba si praf, cand abia ma abtineam sa iau idoulul tribal din lemn primit de la tine( da-da, cel cu capul mare si plat), sa te pun la pamant si sa-ti dau cu el in cap, pana iti vin mintile inapoi.

Iar acum, sa aflu cu seninatate semeata ca ai pocnit un gay, doar pentru ca era ce era?!

Nu-mi mai spune ca sunt atatea in lume si ca nu intelegi de ce ma revolt asa de tare. Ca pana acum nu militam cu atata convingere pentru libertate sexuala, pentru incetarea doppingului sau pentru, adica impotriva tigarilor. Pentru ca acum e vorba de tine! Pentru ca restul oricum intra la categoria delincventi, obsedati, neispraviti, dar de tine imi pasa, intelegi?! Pentru ca tu nu esti asa, fiindca daca ai vazut ca justitia nu e o piedica pentru aproape nimic atunci macar constiinta ta sa fie.

Nici eu nu stiu cum e lumea, dar cu siguranta nu e asa cum crezi tu.

Pianistul gadila clapele cu o expresie dragastoaso-paterna, iar pianul radea din toti rarunchii. Mie una, imi venea sa ma intind pe jos, lenesa, cu ochii la basorelieful din tavan, fara pantofi si cu ultimul nasture al camasii desfacut. Sa ascult asa, iar dupa caz, la partea allegrissimo, sa alerg tiptil pe catifeaua rosie si moale. Ma uitam la restul.Pun pariu ca cel putin un sfert priveau in gol. Altii probabil ca analizau in detaliu scena: o doamna grizonata, tinea un servet alb intre maxilar si luciul cerat al viorii; un tanar solid a la bariton lovea in schimb un fel de tobe si o singura silueta lila, ruprea continuitatea de negru.In stanga mea, un cuplu 30+, imbracat in hanorace, se afundase de tot in scaune, iar el, cu ochii inchisi isi sprijinea capul greu in palma. Traia muzica.

In micile pauze dintre parti se auzeau instant avalanse de tuse. Imi imaginam oameni cu falcile umflate si mov, ca niste baloane de guma ieftina, pazindu-si cu orice pret respiratia, cu gestul unei batiste indesate pe buze. Stateau sa explodeze;doar micile pauze le dadeau ragazul sa revina la viata. Bombe cu ceas.

As vrea sa vad un dirijor din fatza.