Sep 28, 2007
La mine pe scara miroase a lac de balustrada. Mai ales daca cobori alunecand pe ea, cu picioarele racaind discret varul gros si denivelat, ca o harta in relief. Arata urme de ghiozdan sprijinit in fata usii, palme , chiar si talpi , dare adanci de colt de dulap si de chei nervoase, praf adunat sub nivelul genunchilorde o coada aurie, stufoasa si vesela.
La mine pe scara miroase a caine ud si o sa miroasa intotdeauna asa, desi guduratul inconfundabil al lui Joy nu mai rasuna pana la pod de ani buni.
La mine pe scara miroase betigase chinezesti de mosc, infipte adanc in pamantul muscatelor. Nu pentru mult timp insa, fiindca oricine inafara de madam Lili, cand le simte, le drege cu usa de la intrare deschisa larg.
La mine pe scara miroase a ciorba de perisoare cu bors de tara si zarzavat proaspat, servita aburind in spatele usii fara vizor, de unde se aud mereu stirile. Sau mai jos, la bunica-mea, a gris cu lapte cu dulceata de visine intregi si mari, lasata pe servanta pana a prins o pojghita fina pe marginea farfuriei ondulate.
La mine pe scara miroase a domestos de lamaie, in fiecare marti dimineata si cand ma scol devreme si la sfarsit de saptamana.
La mine pe scara miroase a doamna Cucu, chiar si cand nu e acasa. Mai presus de cutia postala, de numele de la sonerie, asta e o confirmare ca dumneaei sta aici.
La mine pe scara miroase a spirale largi de Fahrenheit sambata seara, de la "proprietatea pazita si patrulata de pisici" si pana la usa de jos, incuiata cu tzacanit metalic in urma parfumului.
Si cand sunt racita, miroase numai a paracetamol.
0 comments:
Post a Comment