Oct 15, 2007

mi-am impachetat copilaria in trei cutii de carton.


jucariile mele n-au avut niciodata nume. puteam foarte bine sa plec in excursii fara ele, nu trebuia sa le am langa mine la culcare si de intunericul din baie imi era teama cu sau fara vreun teddy strans la piept. intr-un mod ciudat le constientizam statutul de obiect si atat. au avut intotdeauna insa, o poveste. povestea oamenilor care mi le-au daruit si a concursurilor la care le-am castigat. cea mai frumoasa carte de povesti>>>

carti. carti cu miros de praf. carti cu pagini ingalbenite. carti cu ilustratii. carti cu dedicatii. cum stabilesti care raman in biblioteca wenge si unghiulara? normal ca nu imi vine sa duc in garaj Coliba Unchiului Tom la care am plans ca niciodata in viata si cum sper sa nici nu o fac.

carioci, echer, foaie velina, acuarela, rezerva, pic, eticheta , abtipild, alocatie, ascutitioare
vroiam sa ma asigur ca nu o sa le uit numele.

***
am 16 perechi de blugi, de cand am inceput liceul si pana acum: evazati, tociti, inverziti, cu buzunare asimetrice, claisici, skinny, rupti, mati, mov, drepti, elastici, pictati, cu bretele, baggy, cu franjuri, cu talie joasa.

***
am trisat. in ultimul sertar de la birou am pastrat trompeta de hartie de la majorat si o bancnota de 1000 lei vechi, cu formule la termodinamica.

***
din intelepciunea populara:
-picaturile de var se iau cel ma greu de pe spoturi.
-nu spune niciodata ca un dulap e prea mare.
-indeparteaza papirusurile de langa geamul deschis
- aerul conditionat mobil e mobil doar pe orizontala. sub nici o forma nu poate fi ridicat
- spatele de jos are muschi. care pot face febra musculara.

0 comments: