JouJou

Daca as fi scris mai devreme as fi zis ca in departamentul ala s-au adunat toti frustratii- pitici hipofizari, giganti pituitari, obezi maligni, metrosexuali neafirmati, cineasti dezorientati, avocati reprofilati, narcomani sau pur si simplu mediocrii. In frunte cu mine, instabila emotional.

Daca as fi scris mai devreme as fi zis ca mai tare decat spaghetele de orez, cu sos, chinezesti, ma scarbeste femeia de seriviciu, cu singurul lucru care ii intra in atributii pe care am vazut-o facandu-l - deschiderea usilor de la wc-uri printr-un bubuit cu piciorul, sunetul scos la vederea privelsitii si trecutul mai departe pana la un wc functional, caruia ii pune o hartie igineica si pleaca; cafelele, cumparaturile neinsemante, capul usor inclinat inapoi astfel incat sa poata privi in jos, toate in schimbul unui scaun tras la biroul sefei si o discutie la per-tu.

Daca as fi scris mai devreme as fi zis cum se simte vaniteatea celor proaspat promovati in pozitii ce implica supravegherea subalternilor, despre limbajul lor de lemn vs. naturaletea studiata a CEOului si despre cum ma dadeam cu capul de dulap intr-o sedinta cand am fost instiintati ca "trebuie sa oferim companiei tot supportul neceasar".

Daca as fi scris mai devreme as fi zis cum sosirea actionarilor majoritari din strainatate este fix o inspectie scolara; cu scoaterea cerceilor din spanceana si limba, imprumutarea unei camasi uitata in cuier, distribuirea de post-it-uri si ghivece cu flori, cu mentiunea ca vor fi luate inapoi, inca un pic si urma repararea toaletelelor.

Dar scriu acum- cu cardul de acces si cheile de la rollbox ca suveniruri. Cu pranzuri luate pe scarile de incendiu si cu ceaiuri baute pe acoperis, cu sperieturi de la uscatorul de maini care se porneste dupa niste legi ale fizicii aleatoare, cu usi de la bucatarie blocate cu toata forta mea si cu chicoteli in spatele lor, cu seri cu secunde numarate descrescator, revelioniceste.

Scriu acum, cand stiu sa descifrez ochii, sprancele si cutele fruntii vizibile deasupra cubiculelor, cand l-am luat peste picior pe tipul popular cu biroul chiar in fata mea, domnul "Poprire",cu riscul de-a ma renega intreaga echipa, dar in final am ajuns sa ne tragem de sireturi, cand stiu ca alarma de incendiu declansaza dansul ploii si caderea retelei inseamna miros de floricele proaspat facute la microunde.

Si scriu acum, cand rezolutia "912 promise to pay" s-a mutat la mine pe tricou, "912 promise to not forget us".