JouJou

E vremea introspectiilor, a concluziilor si a prioritizarilor. Fara sa clipesc, stiu ca 2008 a fost anul cu cele mai mari greutati de pana acum.

Primele semne le-a dat in iulie, cand lipicioasa dupa o zi si-o noapte de cuseta, m-am trezit in gara cu un troller, o geanta de voiaj, una de umar si trei oameni la fel de incarcati. Plus o harta. Cu fiecare pas eram mai aproape de a arunca o pereche de balerini din bagaj, de a cauta si angaja un hamal la orice suprapret, de a balacari romaneste stradutele in panta ale Pragai.

Septembrie m-a prins in garsoniera cocheta de la Foisor, incercand sa duc un televizor la reparat. Asezasem monstrul pe o patura, pentru a-l putea misca mai usor, insa la fiecare "1,2,3 si, acum, acum! " ne pocnea un ras isteric, cum numai examenul de negociere mai scosese din noi. Inutil sa zic ca A. ii e frica de lifturi, deci am coborat pe scari cu hei-rup si cu scenarii demne de camera ascunsa.

De curand am rezolvat o probelma complexa de combinatorica, geometrie in spatiu si logica, distribuind in mod echitabil vreo 45 de litrii si 10 kilograme in trei valize de dimensiuni diferite. Provocarea adevarata a fost insa transportul lor pana in portbagaj, in miez de noapte. Atacate de ras si de data asta, ne-am fortat o mina sumbra, un mers ritmic si furisat si ochi iscoditori imprejur. Era evident ca valiza imensa si neagra tainuia un cadavru transat. La fel de evidenta ca paloarea noastra cand, patruland, a aparut politia.