JouJou

Bon, pro'abil ar trebui sa scriu, ca sa nu uit.

Saptamana asta a scos la iveala toate valentele din mine.

Au trebuit 4000m inaltime, 800km/h si turbulente ca sa-mi dau seama ca nu-mi e frica de ce e dincolo, dar deocamdata am atatea de trait aici. Sub influenta asta sau nu, muntii inzapezti din Austria, muscand din linia orizontului mi s-au parut cel mai frumos lucru din excursia la Paris.

Au depasit cu mult faimosul turn, la care cel mai mult m-a marcat faptul ca exercita o presiune pe sol de doar 4 kg/cm2 , adica egala cu presiunea unui om care sta pe scaun. Chapeau bas pour monsieur Eiffel!

Furnicarul din jur e obositor, sunt blitzuri pe Champ de Mars, in vitrinele bistrourilor centrale si la veceurile publice de la iesirea din metrou. Din bateau-mouche se vede mai calm orasul, sau poate ca perspectiva noua asupra monumentelor capteaza intraga atentie, cu blitz cu tot.

Sa nu ma dau dupa deget, turist agitat am fost si eu, all inclusive : poze cu Mona Lisa, cu Venus din Milo, sweet talk cu nenea de la Versailles pentru casti cu ghid audio ce nu intrau in pretul biletului, poze ilegale in dormitorul Mariei Antoaneta, lumanare candela aprinsa in Notre Dame, fredonat "ooo..shampelize" in timpul promenadei pe bulevardul cu acelasi nume, gaufre si vin rosu, mers blat cu metroul cu pretextul ca nu stiam ca La Defence iese din zonele 1 si 2.

Am fost geek, cu accente grave cand in mijlocul Pantheonului ma incapatanam sa inteleg principiul pendulului lui Foucault, sau cand la etajul doi, in fata avizierul din lemn masiv in Sorbona, aproape imi dadusera lacrimile.

Am fost si femeie, ramasa fara suflare si fara bani in Galeriile LaFayette, ca reactie la zona rondoului si la lenjeria de dantela mov inchis, la sold de la 50 de euro. Highlight-ul vizitei (sau mai pe romaneste bomboana de pe coliva) a fost sedinta de machiaj profesionist oferita de Mac pentru a testa noua gama de produse. Foarte buna...si cam atat! :)

Copil am fost ca niciodata cand, cu urechi de Minnie Mouse pe cap, portile de la intrarea Disney mi-au parut giganice. Nu stiu exact din ce cauza: poate pentru ca l-am pupat pe Duhul din Lampa lui Aladin, poate de la aerul sarat din tunelul piratilor sau de la aerului inchis din casa mortii, poate pentru ca am tipat din toti plamanii mei si ai urmasilor urmasilor mei in rollercoasterul lui Indiana Jones, sau poate de la glace de framboise savurata strengareste; cert e ca in RER spre casa aveam chiar vocea Patricei Kaas.

Am fost tanara responsabila la sedinta de consiliu a campusului si iresponsabila la petrecerea de bal mascat.

Cu toate astea, in colajul cu lucruri dragi, as decupa atmosfera pariziana din: cei care stateau pe jos, sprijiniti de perete sau de tulpina groasa a unui copac batran, pe cheile Senei, lumina difuza, portocalie a veiozelor din in si aerul dens din biblioteca Sorbonei, strazile inguste si abrupte din Montmartre, presarate cu portretisti cu barba, cei multi care citeau in metrou, cidrul si francezul brunet,cu plete de la petrecerea din campus.