JouJou

Nu stiu de ce imi e asa de greu sa spun 'sarumana'. In adevaratul sens al cuvantului, de salut. Cateodata il folosesc pe post de 'merci', intr-o situatie de la egal la egal, cu un ton alintat de copil razgaiat. In rest, le spun asta doar invatatoarei si dirigintei, pesemne gest reflex din scoala, la fel de mecanic ca ridicatul in picioare cand intra profesorul in clasa.

Bunica-mea, imi spunea cu amaraciune in anii mai mici, cat le "sarumanesc" pe profesoare si pe ea nimic. Imi imaginam atunci, ca e doar un fel de a umple timpul petrecut de mana ei, in drum spre casa. Plus ca, atunci, ca si acum, credeam ca un "Ce faci mam'mare?" si un "pa-pa", sunt foarte firesti,fara rigori si arata ca ma simt apropiata de ea.

Ieri, pentru ca fix asa mi-a venit pe moment, i-am raspuns la telefon cu 'sarumana'. Ca sa alfu apoi, ca toata ziua a radiat de fericire. A fost pur si simplu ziua ei.

Cuvintele conteaza, deci, mai mult decat credeam. Pe partea cealalta, ma intreb cat din ce am zis a facut vreodata rau.